Mit: Agricultura nu are nevoie de pesticide, metodele organice de crestere ofera protectie naturala impotriva daunatorilor si recoltele sunt la fel de bogate.
Realitate: Agricultura “bio” nu produce nici pe departe cantitati suficiente pentru a hrani omenirea. Fara pesticide, avem doua variante: ne intoarcem in evul mediu cand se murea de foame si aproape toata lumea era la munca campului sau investim mai multi bani in inginerie genetica.
Mit: Tratarea apei potabile cu clor produce compusi cancerigeni si ar trebui interzisa.
Realitate: Miliarde de oameni beau apa tratata cu clor si nu au niciun fel de probleme; in schimb, amaratii din unele tari africane care beau apa netratata mor de cele mai cumplite boli, care au disparut demult in tarile dezvoltate.
Mit: Dioxina este o otrava creata de om.
Realitate: S-au gasit urme de dioxina in straturi de lut vechi de 40 milioane de ani.
Mit: Dioxina este cea mai puternica otrava produsa de om.
Realitate: Nimeni nu a murit din cauza dioxinei, nici chiar fostul presedinte ucrainean Viktor Iuscenko, caruia i s-a administrat o doza foarte mare in incearcarea de a-l impiedica sa candideze.
Mit: Cateva mii de persoane au murit in urma radiatiilor dupa accidentul nuclear de la Cernobal din 1986.
Realitate: Conform Organizatiei Mondiale a Sanatatii, mai putin de 50 decese sunt legate direct de radiatii in acel caz.
Mit: Arderea resturilor menajere polueaza atmosfera si ameninta sanatatea populatiei.
Realitate: Gazele rezultate in urma incinerarii acestor deseuri contin mai putine toxine decat aerul normal.
Mit: PVC-ul este toxic si trebuie eliminat.
Realitate: Desi se foloseste pe scara larga, nimeni nu a suferit vreodata din cauza PVC-ului.
Mit: Radiatia electromagnetica produsa de aparatele electronice produce numeroase probleme de sanatate persoanelor care stau in apropiere.
Realitate: Nicio analiza stiintifica nu a gasit vreo legatura intre campul electromagnetic al aparatelor din casa si problemele de sanatate ale locatarilor.
Mit: Antenele (releele) de telefonie mobila (GSM) produc radiatii daunatoare pentru locuitorii din zona.
Realitate: Niciun studiu serios nu a gasit vreo relatie de cauzalitate intre ele; au existat doar multe raportari individuale primite de la persoane care deja cunosteau acest mit, fiind vorba cel mai probabil de auto-sugestie, ipohondrie sau interese financiare.
Mit: O otrava este nociva in orice doza.
Realitate: Substantele toxice se gasesc peste tot in jurul nostru si fara ele probabil nu ar fi existat nici viata pe Pamant; plumbul, mercurul, cadmiumul sunt prezente in apa pe care o bem, iar monoxidul de carbon se gaseste in aerul pe care-l respiram, dar cantitatile sunt mult prea mici pentru a ne afecta. Organismele vii sunt rezistente la doze mici din astfel de produse, acesta fiind si unul dintre motivele pentru care homeopatia nu functioneaza.
Dan dela Cluj
11 noiembrie 20111. În agricultura bio nu s-a ajuns încă la nivelul proiectat odată demult şi anume că gâzele vor lucra pentru noi şi vor killeri gâzele care pe noi ne deranjează. Numai că ele nu lucrează doatr în sensul dorit de noi sau numai unde vrem noi…De ex. o specie de viespe care îşi depune ouăle în larvele diverşilor dăunători de plante crescute industrial. Numai că acele larve vor fi depuse cam în orice organizm pe care acestea le consideră viu, deci posibil şi în om, iar larva se dezvoltă şi consumă ţesutul din jurul său… 2. Din întâmplare lucrez la compania de apă locală şi pot să spun că prezenţa clorului într-o apă pură e inofensivă omului(în limitele prescrise de U.E.), dar dacă în apă se află şi ceva substanţe organice, acelea în contact cu clorul se vor transforma în compuşi cancerigeni…
3.Dioxina nu e neapărat otrăvitoare(până la o anumită concentraţie) omului, dar e foarte cancerigenă…
4. Dacă în acel gunoi menajer există(şi din păcate nu se poate să NU existe)materiale plastice, atunci prin arderea acestora se produc acele gaze foarte cancerigene care ies si pe ţevile de eşapament, dar de care nu zice nimeni(ftalaţi, dioxine, gaz de stiren)…ci numai de acel amărât CO_2, pe care o vacă îl produce într-un an cât o uzină chimică…
5.Cu electromagnetismul omenirea cam stă la nivel basic…Nu prea se cunosc efectele asupra omului, dar cu toate acestea se foloseşte de el. Se presupune că ar produce cancer(deşi nici acesta nu se ştie cu foarte mare exactitate ce este)…
Radu
15 februarie 2012Sunt de acord cu comentariul D-lui Dan de la Cluj.
Dan dela Cluj
23 februarie 2012Aş mai avea ceva completări de făcut:
1) La partea cu agricultura ecologică, ai dreptate, în sensul că nu sunt suficiente îngrăşăminte(gunoi de grajd) ecologice şi aceasta deoarece NU ORICE GUNOI de grajd este automat "îngrăşământ ECO", deoarece poate conţine tocmai poluanţii de care se fereşte agricultura eco. Produsele considerate "de la ţară", nu sunt eco deloc, sunt doar mai puţin procesate şi aceasta se vede în cantitate sau calitate(la unele). Ca să fi ECO 100% trebuie să ai un terent pe care poluanţii nu au mai ajuns(din aer, apă, precipitaţii, etc) de cel puţin 3 ani şi să o ţină tot aşa. Aceaasta ne duce automat la concluzia că vor fi muuuult mai puţine resurse pentru agricultură ECO, decât pentru cea industrializată(deci implicit şi îngrăşăminte ECO).
2)Cineva spunea odată (din câte ştiu eu chiar Victor Babeş) că diferenţa dintre otravă şi medicament e dată de concentraţie. Sunt multe substanţe otrăvitoare găsite în plantele din jungla amazoniană(sau alte păduri) care pot fi concentrate prin distilare sau diluate cu apă distilată pentru a le creşte sau scădea concentraţia. Multe din acestea sunt folosite pentru a trata diverse boli prin crearea de medicamente noi, sau altele cum e "currara" – celebra otravă a băştinaşilor din jungla amazoniană obţinută din concentratul unei plante. Până la urmă inclusiv metalele ingerate sau chiar adsorbite(adică absorbite la nivel molecular) de piele sau sist. digetiv sunt toxice DOAR prin ACUMULARE. De aceea în medicină sau chimie se vorbeşte de concentraţia per kilogram corp a unei substanțe otrăvitoare (adică nu poţi omorî un elefant cu concentraţia pentru un şoarece)…
Dan de la Cluj
5 iunie 2012Şi PVC ul este tot un plastic. Problema se pune la fel ca la orice plastic din cele 100.000+ existente, că unele când sunt "proaspete" adică imediat după fabricarea produsului din acel material plastic mai emană o vreme gaze sau compuşi volatili, unii toxici(dacă se acumulează…). Atunci când dispare mirosul de plastic proaspăt turnat (vezi aparatura electronică, vesela din plastic, etc) acest tip de pericole dispar sau se diminuează considerabil(nu toţi compuşii volatili au un "miros" detectabil)…Nu şi dacă sunt agresate dintr-un punct de vedere la care plasticul respectiv cedează şi îşi activează din nou compuşii volatili(ex. termic – mâncare fierbinte în vase de plstic, chimicale care dizolvă respectivul tip de plastic – vezi solvenţii specifici), etc…