Cinste lor, corporatistilor! Sau… nu?!

Se tot vorbeste in ultimele zile de manifestul Alexandrei Svet, o auto-proclamata revolutionara de secol 21, care ridica baricade si lanseaza petarde pe Facebook impotriva “vechii ordini” (sau mentalitatilor depasite). L-am primit si eu pe mail, ca multi altii; mi-am dat seama din prima ca e prost, neconvingator, o simpla stratagema de marketing.

Sunt atat de multe probleme cu el incat nici nu stiu cu ce sa incep… In primul rand, gagica nu are credibilitate; probabil ca multi masculi frustrati sexual cu pretentii intelectuale care se dau pe net au fost sfatuiti de organ sa ii dea credit maxim, dupa ce i-au vazut poza. Pe mine ma lasa rece chestia asta. Haideti sa depasim momentul si sa punem in locul ei o figura neutra ; nu, nu una grasa si urata ca dupa aia se inverseaza prejudecatile, scopul nostru e sa dispara cu totul.

Deci tipa asta lucreaza la Q-Magazine, revista condusa de Floriana Jucan, ziarista devenita vedeta dupa ce si-a tras-o cu un ambasador elvetian si i-a distrus omului cariera. Unii suspecteaza niste legaturi cu PSD-PC in toata povestea asta; sper ca nu, adica dupa ce ca-i dam electoratului de stanga mici si bere, acum vrem sa-l punem sa mai si voteze cu pula…

Trecand peste background, care oricum nu e relevant daca analizam obiectiv o “opera”, hai sa ne aplecam asupra textului propriu zis. In primul rand, e aberant sa speri ca poti convinge romanii plecati din tara sa se intoarca. Poate pe cei care erau oricum prea dobitoci si nu au reusit sa faca ceva pe afara, pe astia da, ii putem convinge. Pe restul… cum? Convergenta economica, sociala si culturala cu Europa de vest va dura vreo 40-50 de ani. Cine are rabdare sa astepte atata? Sau se iluzioneaza cineva ca avem milioane de martiri dispusi sa se sacrifice pentru… propasirea spatiului nostru geografic (ca-n rest mare lucru nu ofera Romania)?

Antagonismul “ei – rai, noi – buni” probabil prinde la un public imbecilizat, format sa gandeasca doar in alb si negru (pe model crestin, ca tot suntem cea mai credincioasa tara din Europa), pentru care descifrarea complexitatii nuantelor de gri este un efort inutil. Citarea lui Petre Tutea dovedeste limitele serioase ale autorilor – sau poate e doar o tehnica de manipulare, se stie ca zgandarirea orgoliului nationalist al mioriticilor prin mentionarea vorbelor de duh ale ratatilor interbelici provoaca accese instante de placere si aprobare.

Ideea ca milioane de romani ar fi destepti m-a amuzat teribil, iar argumentele aduse aproape ca mi-au provocat binemeritata defecatie din zicala (“a te caca pe tine de ras”). Alexandra vorbeste de stresul sesiunilor, de licente, mastere si doctorate… si noi stam ca prostii si ne intrebam: bai fato, tu in ce dracu’ de tara traiesti?! Orice om cu IQ rezonabil care a facut o facultate la noi stie ca orice loser o poate termina si ca cei care au notele cele mai mari nu sunt de obicei cei mai destepti, pentru ca la noi materiile sunt depasite, modul de predare stupid si practica inexistenta, astfel ca doar niste papagali fara discernamant ingurgiteaza exact ce doreste profesorul fara sa-si puna intrebari asupra aplicabilitatii sau relevantei acestor cunostinte in lumea reala.

Partea buna vine cand domnisoarea se straduieste sa ne arate cat de grea e viata de angajat la companie mare (multinationala daca se poate, ca suna mai bine asa). Mult stres, draga! Sedinte, traininguri, PowerPointuri, team buildinguri… aproape ca te simti vinovat, ti se face mila de ei, bietii oamenii nu mai au timp nici sa se masturbeze cu atat mai putin sa MUNCEASCA CEVA CU ADEVARAT! Plimbatul colii de hartie, organizarea, coordonarea si planificarea la nesfarsit, reforma si restructurarea, despicatul firului in patru cu deadline si batutul apei in piua cu talent, copy/paste-ul de la filialele occidentale pe salarii de la 1000 de euro pe luna in sus… sunt tot atatea chinuri prin care acesti eroi ai neamului trec zi de zi. Promovarea lor se face pe un sistem meritocratic extrem de riguros, bazat pe intrigi, blowjob, pupat in cur, nepotism si rezultate spectaculoase bazate pe exploatarea fara scrupule a unor conjuncturi favorabile prezente intr-o economie emergenta. Poate cineva sa-mi zica care sunt diferentele intre a lucra la o mare corporatie (ma refer la munca de birou) si a lucra la stat?…

Manifestul ne convoaca pe toti, cei “tineri, destepti, cu atitudine, experti in domeniul lor” sa ne alaturam miscarii… ma intreb unde naiba sunt astia? Sa fie oare cei 15.000 de specialisti de care se vorbea acum vreo 10 ani, dar pe care nimeni nu i-a vazut vreodata? Oare chiar crede cineva ca oamenii ajunsi in pozitii de conducere in marile companii sunt acolo doar pe baza de competenta, intr-un mediu de business atat de nociv si atipic precum cel romanesc?

Apelul devine tot mai patetic (desi se vrea mobilizator), incheindu-se cu o parafrazare dupa “yes we can” (vai, cata imaginatie!) si apoi urmeaza o nota de copyright (???) – pai cum vreti sa raspandim manifestul daca e cu drepturi de autor? Sau asta era o reminiscenta a creierului spalat in corporatie, ca doar acolo nimic nu e gratis, totul are un pret… Romania nu poate fi condusa ca o afacere, cum viseaza unii! O tara nu e un concept abstract, e o suma de oameni, cu emotii, nevoi, sentimente… Fiintele umane nu pot fi daune colaterale in vreo miscare inteligenta de business, nici pioni de sah in vreun joc economic. Omul e un scop in sine, nu o simpla unealta la dispozitia unui manager, dispensabila daca acesta are o zi mai proasta!

Vrei o “miscare a romanilor cu balls”, Alexandra? Sunt convins ca pe multi romani i-ai atins la inima si la “balls” cand te-au vazut invitata la toate posturile TV… Sunt vulgar, nu-i asa? Poate chiar putin grobian. Dar Alexandra, tu care detesti atat de mult “papusile blonde cu un singur talent”… tu ce talente ai? Si ce urmaresti de fapt?

Dupa 20 de ani de la… schimbarea de sistem din decembrie 1989, Romania inca nu se ragaseste, directia in care mergem nu e deloc clara si nici macar identitatea noastra nu e sigura. Si atunci… multi profita de asta, politicieni, smecheri, lideri religiosi, escroci din toate domeniile si grupurile socio-profesionale. Nu credeti orice, nici chiar daca un mesaj provine de la o fata frumoasa, care vorbeste limbi straine, foloseste un jargon cu multe neologisme care “da bine” si lasa impresia de siguranta si corectitudine. Probabil ca ea are o directie, dar nu e deloc sigur ca e doar a ei si cu atat mai putin ca e a voastra. In fond, in corporatie, manipularea maselor se invata zi de zi; se numeste marketing si e obligatorie pentru a avea succes. Vorba americanului: un cacat, invelit in aur, e tot un cacat.