Cum funcţionează premoniţiile, predicţiile şi profeţiile

Multe persoane cred în previziuni şi presentimente, au impresia că viitorul poate fi prevestit sau că poţi simţi ce cale să alegi într-un anumit context, când ai de luat decizii importante. De asemenea, există credinţa populară în deja vu, adică senzaţia pe care o ai în anumite situaţii că ai trecut deja prin experienţa respectivă său că ai văzut-o într-un vis în trecut.

Prezicerile funcţionează datorită fenomenului „confirmation bias”, adică tendinţa creierului nostru a se auto-iluziona, de a căuta şabloane şi scheme când primeşte multe date diferite fără legătură între ele. Mintea noastră alege selectiv şi părtinitor infomaţiile pe care le ia în considerare când dezvoltă o anumită teorie asupra unui eveniment. Dacă îi spui unui om că i se vor întampla mai multe lucruri, toate posibile dar diferite între ele, peste o perioadă el va alege să-şi amintească doar cele care s-au întamplat, ignorând celelalte. De exemplu, dacă în horoscop scrie că mâine te va lăuda şeful, vei primi bani, te vei întalni cu un prieten şi te vei certa cu soacra, dacă unul dintre acestea se va întampla vei fi tentat să crezi ca horoscopul a avut dreptate, fără a mai lua în considerare cele care nu s-au petrecut.

Nimeni nu verifică prorocirile pentru a calcula câte se întamplă cu adevărat şi câte nu. Prezicătorii, clarvăzătorii şi astrologii mizează pe naivitatea oamenilor, făcând mereu multe afirmaţii şi scoţând în evidenţă apoi doar cele care s-au adeverit. În România, din păcate, oamenii sunt foarte uşor de păcălit, iar paginile ziarelor, programele televiziunilor şi chiar internetul sunt pline de astfel de escroci, care încearcă (şi reuşesc de cele mai multe lor) să le ia banii prin această metodă.

Cărţile „sfinte” sau cele ale „profeţilor” se bazează pe acelaşi principiu. Biblia, Coranul şi scrierile lui Nostradamus, de pildă, au un stil asemănător: multe idei contradictorii, o diversitate de situaţii şi ipoteze, predicţii vagi şi confuze, care pot fi asociate cu anumite evenimente după ce acestea au avut deja loc, dar nu înainte. Pentru credincioşi însă, interpretările sunt clare şi le servesc de minune pentru a-şi întări convingerile.

Semnificaţia viselor se poate deduce similar. Visele sunt doar imagini şi situaţii haotice, create de creier în timpul somnului, folosind experienţe amestecate din trecut, precum şi dorinţe şi temeri ascunse în subconştient. Fiecare dintre noi avem mai multe vise în fiecare noapte (deşi nu ni le amintim pe toate), deci într-un an numărul lor poate ajunge chiar la câteva mii. Şansele ca măcar câteva dintre acestea să genereze o viziune asemănătoare cu un eveniment real, care se va petrece în viitor, sunt foarte mari. Când avem însă senzaţia de deja vu, alegem fără să ne dăm seama doar un anumit vis din trecut pentru a-i acorda valoare premonitorie, acceptând inconştient că mii de alte vise au fost doar întâmplătoare.

Mintea omenească a evoluat pentru a extrage rapid concluzii din conjuncturi cu insuficiente informaţii clare, pentru a vedea imagini de ansamblu, corelaţii şi relaţii cauză-efect chiar şi acolo unde acestea nu exista. În societatea primitivă, să fii paranoic era o necesitate pentru supravieţuire, pericolele fiind la tot pasul. Astăzi însă, această slabiciune a creierului omenesc ne determină să ne formăm credinţe greşite şi să cădem pradă celor care exploatează lipsa noastră de gândire raţională.