Cum să faci o pictură modernă

Recunosc: sunt un ignorant în privinţa artei moderne! Nu reuşesc să înţeleg cum o pânză plină de culori haotice, care arată ca mâncare regurgitată, sau un carton cu o mâzgălitură pe care orice copil retardat o poate executa în cateva minute, pot fi numite lucrări de artă valoroase. Am văzut, atât la noi în ţară cât şi pe afară, tablouri făcute parcă la mişto, cu nişte culori aruncate în grabă, sau bucăţi din cutii de ambalaj schiţate în câteva minute cu creionul, a căror preţ era de câteva sute de euro. Oare se mizează doar pe prostia snobilor pentru a stoarce nişte bani?

Nu consider că pictura ar trebui să reproducă întodeauna fidel realitatea. Asta ar lăsa artistului un spaţiu prea mic de manevră, ar fi imposibilă exprimarea tuturor sentimentelor acestuia într-un mod atât de rigid. De altfel, s-au văzut efectele aberante ale „realismului socialist”, care numai artă nu era. Este deci loc suficient pentru artă abstractă; doar că unele din lucrările contemporane mă depăşesc total.

Nu toate picturile existente azi sunt aberante. Există multe de o valoare certă, pe care chiar şi mediocrul de mine le înţelege. Altele însă îmi lasă impresia că au fost făcute în bătaie de joc, testând parca capacitatea publicului de a accepta orice mizerie pentru a-şi reafirma pretenţiile de cunoscători în artă. De altfel, nu doar în pictură observ fenomenul acesta, ci şi în sculptură sau grafică.

S-a făcut la un moment dat un experiment: unui elefant i-a fost legată de trompă o pensulă, iar acesta a aruncat pe o pânză mai multe culori; „tabloul” astfel rezultat a fost dus la o galerie celebră, expus sub un nume fictiv, prezentat ca o mare realizare în pictura abstractă, iar apoi vândut unor snobi pe câteva mii de dolari. Poate fi chiar atât de simplu? Dacă desenez şi eu cu pixul pe o cutie de pantofi şi găsesc un „critic” suficient de disperat încât să-mi trântească o recenzie pozitivă, mă îmbogăţesc peste noapte, după un sfert de oră de „muncă”?

Dar poate am eu o problemă, nu sunt capabil să înţeleg acest domeniu şi ar trebui să-mi fie ruşine că mă leg de munca grea a unor oameni geniali…