Iata cateva fragmente din istoria Clujului si niste legende urbane din orasul nostru:
• Dealul Melcilor. La nord de Floresti se afla un damb numit “Dealul Melcilor”; in urma cu milioane de ani, cand Clujul era sub apele marii, acolo exista o laguna cu apa calda in care traiau numeroase vietuitoare marine; azi poti gasi o multime de fosile intacte ale acestora; e un loc ideal pentru a te plimba cu prietenii creationisti! 🙂
• Celtii in Transilvania. Urmele arheologice confirma faptul ca in perioada 500 i.e.n. – 100 e.n., in aceasta zona triburile dacice convietuiau cu celtii.
• Napoca. Istoricii nu au ajuns la un consens; unii spun ca originea numelui provine de la triburile dacice Naparis si Napaei, altii sustin varianta grecescului “napos” care inseamna “vale impadurita”, iar altii ca ar fi o derivatie a radicalului indo-european “snap-“, adica “umezeala”.
• Numele Clujului. Castrum clus, denumirea latina a cetatii, a devenit Cluj in romana, Kolozsvar in maghiara si Klausenburg in germana; originea ar putea fi latinescul “clus” care inseamna “inchis”, sau din cuvintele germene “klaus” ori “klause” (care desemneaza o trecatoare intre munti), respectiv “clusa” (stavilar, baraj); in 1974, Ceausescu decide sa adauge si vechea denumire Napoca la numele orasului, noul nume fiind o combinatie nefericita in opinia mea.
• Invazia mongola. Clujul a fost distrus de navalirea mongola in 1241, fiind repopulat cu colonisti adusi din vestul Europei, in special sasi.
• Structura demografica. In perioada medievala, Clujul avea o populatie destul de mica, de 4000-6000 locuitori, fiind a treia cetate din Transilvania dupa Brasov si Sibiu, ajungand pe primul loc in secolul XVI cand depaseste 10.000 cetateni; numarul sasilor si al maghiarilor era aproximativ egal, iar romanii locuiau in satele din jurul orasului.
• Matei Corvin. Mama sa era unguroaica, tatal era roman si s-a nascut in casa unui sas; este considerat si azi unul dintre cei mai importanti regi ai Ungariei si categoric cel mai mare lider al Ardealului.
• Orasul-comoara. In secolele XIV-XV, Clujul a fost numit “orasul-comoara” datorita prosperitatii sale si a influentei pe care o avea in politica regatului maghiar.
• Libertate religioasa. Dieta Transilvaniei reunita in 1568 la Turda proclama in premiera mondiala libertatea religiei, iar cimitirul Hajongard din Cluj devine multi-confesional, fapte posibile datorita diversitatii culturilor care existau in aceasta zona.
• Incendiu. In 1655, trei sferturi din cladirile orasului au fost distruse de un incendiu devastator.
• Ciuma. Intre anii 1738-1739, 20% din locuitorii Clujului au murit in epidemia de ciuma, care a ravasit intreaga Europa.
• Biserica Sf. Mihail. Aceasta constructie a fost inceputa in 1316 si continuata timp de 150 de ani; este a doua biserica gotica ca marime din Transilvania, dupa Biserica Neagra din Brasov, si a devenit cladirea-emblema a Clujului.
• Legenda lui Donath. Turcii au incercat sa atace Clujul si dandu-si seama ca un asediu e prea costisitor si lung, deoarece orasul era bogat si se putea sustine, au decis sa devieze cursul Somesului; exista si azi o strada numita “Taietura turcului” in zona respectiva; Donath, un cioban care-si pastea turmele langa padurea Hoia, a observat venirea lor si a alergat sa alerteze orasenii, murind apoi din cauza efortului si devenind un erou local.
• Buna ziua. Se zice ca pe locul actualei strazi Buna Ziua treceau pastorii romani cu turmele de oi, venind sa-si vanda produsele in cetatea Clujului, iar denumirea vine de la salutul romanesc pe care locuitorii maghiari din zona l-au invatat cumparand produsele acestora.
Vlads
24 martie 2010EXCELENTA INCURSIUNE IN ISTORIA LOCALA. MAI MULTE EPISOADE TE ROG-BILINGV (RO-EN NU EO-HU)
PS: POT SA LA PUN PE-AL MEU BLOG :))
Tudor
1 septembrie 2011Am fost de mai multe ori pe dealul Melcilor (Ciga) – din pacate fosile nu prea se mai pot gasi acolo la suprafata.. Oricum zona e frumoasa – un deal imens, despadurit pe versantul sudic, cu paduri dese in partea nordica (spre cheile Baciului), putin poluata datorita distantei destul de mari fata de oras…
nicol
12 noiembrie 2014parerea ta chiar nu conteaza, domnule adrian. Oricum este un articol interesant!