Americanii le-au inceput in anii ’30, dupa Marea Criza, pentru a da de munca oamenilor. Nemtii si italienii le-au facut si ei inainte de razboi, sub regimurile fasciste, mai mult pentru ca cetatenii sa aiba de lucru decat din vreo ratiune economica, traficul lor fiind mult mai mic decat cel din State.
Sfarsitul razboiului a prins Romania doar cu carute, care nici azi n-au disparut de tot. Desi se facuse un studiu prin anii ’60-’70 ai secolului trecut, Ceausescu nu a luat in serios ideea de a face o retea de autostrazi. De altfel, nici nu existau prea multe masini si benzina era rationalizata. Micul segment Bucuresti-Pitesti a fost mai degraba un experiment.
Dupa revolutie s-a vorbit mult, s-a furat si mai mult si s-a facut putin. S-au inceput mai multe autostrazi si nu s-a terminat niciuna. Materialele sunt proaste, lucrarile inainteaza lent, sunt mari probleme cu terenurile, finantarea vine sporadic…
S-a plecat de la ideea ca infrastructura trebuie facuta de stat si oferita gratuit tuturor. Apoi s-au pus taxe pe drumuri, impozite pe masini, accize pe combustibil iar mai nou se introduc si taxe pe cei cativa kilometri de autostrada finalizati. Si atunci… de ce nu exista bani pentru a se “misca mai cu talent”?
De ce am ajuns ca statul sa aiba monopol asupra acestui sector si sa aiba performante atat de proaste? Dar daca am fi procedat altfel… Daca in 1990 am fi facut un plan national pentru o retea de autostrazi, am fi concesionat unor firme private fiecare sector si le-am fi permis sa impuna taxe pe bucatile executate? Poate azi am fi avut cativa mii de km de drumuri la nivel european. Ma indoiesc ca taxele erau mult mai mari decat acum – si oricum, beneficiile ar fi fost enorme.
Dar vai… noi nu ne vindem tara! Nu exista interes sa se faca asta. Cum s-ar mai fi stors comisioane si spagi in toti acesti ani? Ce folos sa fi avut aceste autostrazi daca smecherii de Romania nu aveau ultimele modele de masini cu care sa mearga la shopping in Viena?…