Intamplarea face sa ma fi nascut in 1981, astfel ca sunt mereu “intre generatii”, nu ma pot include nici in “Generatia X” care cica isi are originile in perioada 1964-1978, dar nici cu mai noua “Generatia Y” nu am totul in comun. Poate doar faptul ca si generatia mea, ca si atatea altele inaintea ei in patria noastra draga, este una de sacrificiu. In plus, am mai avut norocul sa prind “curba de sacrificiu” din anii ’80 in copilarie, revolutia exact dupa ce incepusem sa merg la scoala iar adolescenta mi-e sinonima cu tranzitia; mai bine nici ca se putea…
Una din diferente intre “noua generatie” si “vechea generatie” se pare ca este abilitatea de concentrare asupra unui singur lucru la un moment dat. “Tinerii din ziua de azi” pretind ca au atentie distributiva, ca pot sa lucreze la mai multe lucruri deodata, ba unii zic chiar ca sunt mai eficienti in felul asta. Spre surprinderea unora, de aceasta data voi lua partea “batranilor”: nu cred ca poti sa ai performante cand prestezi simultan la mai multe capete. Si nu sunt singurul care zice asta, o gramada de specialisti sau umili observatori imi confirma teoria, incepand de la cercetatori care au realizat studii in domeniu pana la diversi guru in domeniul dezvoltarii personale. Ba chiar focusarea pe un task a devenit un laitmotiv in unele materiale educative pentru cresterea eficientei.
Stiu ca e misto sa ne iluzionam ca putem face multe deodata, terminand totul mult mai repede decat daca le-am fi luat pe rand. In fond pe messenger putem conversa simultan cu 10 persoane, putem trece de la o fereastra la alta cu destula usurinta, de ce nu s-ar putea aplica asta si la proiecte mai serioase? Este totusi doar o iluzie! Creierul nostru nu functioneaza in felul asta. Mintea noastra are nevoie de o perioada de adaptare cand trece de la un context la altul, in care isi face “update” la toti parametrii respectivei situatii; schimbarea rapida si repetata a mediului de actiune duce la pierderi de date, astfel ca erorile sunt inevitabile. In plus, lipsa de concentrare indelungata la o anumita problema nu permite crearea unor solutii complexe, temeinice si durabile; in schimb, se tolereaza rezolvarile superficiale, munca de mantuiala.
Poate ca alternarea unor situatii de lucru diverse in timp scurt poate sa aduca cu sine si asocieri de idei valoroase din domenii diferite, care ar putea chiar sa genereze metode ingenioase de solutionare a unor probleme. Dar aceasta e exceptia mai degraba decat regula! Binenteles ca lumea se schimba tot mai rapid in jurul nostru, viteza este mai mare, cantitatea de informatii pe care creierul nostru le proceseaza creste exponential si vom fi fortati sa fim tot mai “multi tasking”. Dar mintea noastra nu se adapteaza atat de rapid, avem niste limite biologice, evolutia naturala a durat milioane de ani, nu o putem forta sa functioneze peste noapte. Iar daca vrem sa avem o perspectiva, putem analiza situatii similare din trecutul apropiat: in companiile mari, inca de acum 50 de ani existau persoane care aveau un numar foarte mare de informatii, idei, responsabilitati si contacte de supervizat. Experienta ne arata ca cele mai de succes persoane sunt acelea care au reusit sa-si creeze un sistem personal eficient de management al timpului si culmea la toate acesta includea stabilirea unor prioritati si abordarea succesiva a proiectelor, “task by task”.
Multi dintre noi au constant un sentiment de panica legat de lipsa timpului si isi cultiva ideea ca il pot depasi prin lucrul simultan la mai multe proiecte. Dar aceasta este o falsa solutie, o negare a realitatii si o afundare in greseala. Cum de suntem tot mai grabiti, deadline-urile se apropie dar putem tine deschise mai multe ferestre de chat si de mail fara sa ne dam seama ca irosim timp pretios? Minutele necuantificare ici si colo se aduna, pentru ca in final sa rezulte ore, zile, saptamani, timpul trece si problemele nu se rezolva de la sine, ba din contra, oportunitatile trec pe langa noi si viata noastra ni se pare tot mai stresanta si lipsita de satisfactii.
Solutia nu este doar intoarcerea in trecut, la stadiul de “single tasking people”. Rezolvarea tine de propria noastra ambitie si disciplina. Avem nevoie de planificare! De aici porneste totul. Cele mai de succes persoane si firme au ca principal atu planificarea detaliata. Chiar si succesul “modelului japonez” se bazeaza pe o planificare minutioasa, mult mai detaliata decat in cazul occidentului si mai putin pe munca in exces. Munca in zadar nu rezolva deficientele unui sistem, dupa cum s-a observat si din esecul comunismului. Planificarea, seriozitatea si perseverenta aduc cele mai mari satisfactii pe termen lung!
