Frica de Dumnezeu si credinta in Dumnezeu

O vorba din popor spune despre oamenii rai ca n-au „frica de Dumnezeu”. Dumnezeu este deci privit ca un etalon moral, ca fiind reprezentantul binelui absolut, iar oricine comite fapte negative – adica considerate negative de majoritatea populatiei – este vazut ca fiind indepartat de Dumnezeu.

Oare ce nu e in regula cu treaba asta? In primul rand, cum se explica comportamentul extrem de negativ al multor preoti? De ce e plin de curvari, betivi si hoti in randul clerului? De ce atat de multi dintre ei se gandesc doar la avantaje materiale in loc sa se concentreze la problemele spirituale? De ce la facultatile de teologie ortodoxa se intra doar cu spaga, indiferent ce medie ai? De sunt atat de multi preoti catolici pedofili? De ce e Vaticanul pe unul din primele locuri in lume la numarul de infractiuni raportat la populatie? De isi condamna iehovistii copiii la moarte refuzandu-le transfuziile de sange? Apropierea de Dumnezeu se pare ca nu i-a ajutat prea mult pe acesti oameni.

In al doilea rand, de ce trebuie moralitatea legata de Dumnezeu? Exista foarte multi oameni care au contributii foarte pozitive in societate si care fac acte de caritate, dar care nu sunt credinciosi. Eu ii consider pe acestia mult mai sinceri, pentru ca fac asta din convingere, nu doar pentru o rasplata dupa moarte.

In al treilea rand – si cel mai important – au oare romanii credinta in Dumnezeu sau doar frica de Dumnezeu? Eu as spune ca majoritatea au doar frica, adica sustin declarativ ca cred de teama unui potential iad, dar cam la atat se rezuma credinta lor, practica ritualurile doar de sarbatori (sau duminica din obligatie in mediul rural), iar morala crestina e ca si inexistenta in viata lor. Ipocrizia e mare la multi dintre ei, fiind primii care condamna necredinciosii, fara a observa faptele acestora si a le compara cu a lor; conteaza mai mult „in ce echipa esti” decat ce faci. Asta e unul dintre motivele pentru care pariul lui Pascal e o motivatie foarte importanta pentru multi dintre romanii religiosi.

Desi statistic suntem cea mai bisericoasa tara din Europa, in practica nu suntem cu nimic mai morali decat altii, ba chiar din contra; dar la noi formele conteaza mai mult decat fondul, e considerat normal sa mergi la furat in Italia si sa te intorci cu o masina luata de acolo, iar apoi s-o duci la sfestanie si sa-i agati de oglinda cruci si icoane…