8 octombrie 2008 a fost o zi obisnuita pentru Romania. Profesorii faceau greva. Criza financiara venea tot mai aproape de noi. Parlamentarii faceau noi achizitii inutile de milioane de euro. Luptele interne din partide erau mai vii ca oricand. Scandalurile din guvern si justitie erau la ordinea zilei. Apareau noi dosare de colaborare cu Securitatea. Accidentele de masina, crimele si violurile erau prezentate de presa ca mari evenimente, dupa cum se intampla zilnic. Pitipoancele si cocalarii se ocupau ca intotdeauna cu manelele, shoppingul, banii si dusmanii. In fotbal, presedintii de cluburi se impulaiau cu spor, spre deliciul natiunii. S-a mai intamplat oare ceva? Se pare ca nu.
Sau poate totusi da? Daca cautam bine, gasim niste note de subsol prin unele ziare. A murit Palade, singurul roman care a luat vreodata premiul Nobel. Fapt total nesemnificativ si irelevant intr-o tara unde valorile nu sunt apreciate. Intr-o societate obsedata de propria mizerie, care se balacareste intr-o troaca de porci de atatea secole, hranindu-se cu fecalele morale pe care ea insasi le dejecteaza, aceasta era un eveniment fara importanta si a fost tratat in consecinta. Publicul nu este interesat de oamenii de stiinta. A jucat Palade la Steaua? A avut el performante mai mari decat Banel Nicolita? A facut el fericiti milioane de oameni, intre doua beri si o flatulatie pe canapeaua deja neincapatoare? Nu. Palade a fost un nimeni, un tocilar obscur care s-a ocupat de niste probleme mult prea complicate pentru omul de rand. Palade a plecat in Statele Unite, tara unde meritocratia exista si functioneaza, indiferent de deficientele sistemului politic si economic de la ei. Palade a castigat premiul Nobel pentru America, dar Romania nu a trecut de grupe la Campionatul European de Fotbal. Nu este indicat sa tulburi somnul ratiunii mioritice cu vesti proaste fara o relevanta directa in viata ovina autohtona; Palade e cetatean american si moartea sa nu ne priveste. Poate acum, dupa moarte, dupa ce il vom include in manuale la categoria romanilor de valoare, morti cu totii, va fi apreciat si el, macar fortat, pentru un punct in plus la vreo nota la biologie, intr-o scoala mica dintr-un orasel de provincie.
George Emil Palade s-a nascut la Iasi in 1912 intr-o familie de profesori. A fost interesat de la inceput de domeniul stiintei, incurajat fiind si de apropiati, a urmat toate etapele necesare (facultatea de medicina la Bucuresti) ajungand doctor in 1940. Dupa ce a servit in Corpul Medical al Armatei Romane in timpul razboiului, s-a casatorit cu Irina Malaxa, fiica celebrului industrias interbelic si a plecat in SUA in 1946, pentru a-si putea dezvolta cariera in conditii optime, departe de tara proaspat acaparata de tancurile armatei rosii. Palade a lucrat la Departamentul de Patologie Celulara al Institutului Rockefeller din New York, impreuna cu Albert Claude; folosind nou inventatul microscop electronic, au reusit sa izoleze ribozomii, particulele celulare numite azi si “corpusculii lui Palade”, iar pentru acest rezultat au obtinut premiul Nobel pentru medicina in 1974. Chiar si Romania comunista i-a recunoscut partial meritele, facandu-l membru de onoare al Academiei in 1975 si avand onoarea de a se intalni cu intaia chimista a tarii, Elena Ceausescu.
Emil Palade a mai lucrat la Yale University din 1973 si la San Diego din 1990; a fost ales membru in Academia Nationala de Stiinta din Statele Unite si a primit de la presedintele Ronald Reagan medalia nationala pentru stiinta in 1986. A editat impruna cu un colaborator revista “The Journal of Cell Biology”, care a devenit in scurt timp cea mai importanta referinta in domeniul biologiei celulare. Dupa moartea sa, presedintele Traian Basescu l-a decorat cu ordinul national “Steaua Romaniei” in grad de Colan. Este de neconceput ca o personalitate precum Palade ar fi reusit sa obtina aceleasi performante daca ramanea in tara, atat datorita mediului nefavorabil din tineretea sa (venirea la putere a comunistilor), lipsa dotarilor tehnice corespunzatoare pentru cercetare de inalt nivel si mentalitatea romaneasca ostila marilor personalitati.
