Exista azi tot mai multi fanatici religiosi care prezic o apocalipsa iminenta. Au existat in toate timpurile, dar libertatea de exprimare si metodele moderne de comunicatii par sa fi determinat inmultirea acestora, desi poate am fi sperat la un secol 21 mai rational. Orice intamplari nefericite dau apa la moara acestor nebuni, fiind interpretate ca semne ale sfarsitului. Evenimente negative majore, cum e criza financiara, atacurile teroriste din 9/11 sau chiar legalizarea casatoriilor intre homosexuali sunt scoase in evidenta ca manifestari puternice ale “fiarei”. Cei mai inteligenti se feresc sa prognozeze date exacte pentru sfarsitul lumii; dar nici nenorocitii care dau termene fixe nu au mari probleme dupa (ne)consumarea evenimentului, adeptii lor fiind atat de cretinizati incat pun botul la orice scuze penibile ulterioare daca sunt impanate cu suficient rahat mistic.
Pe langa aceasta minoritate de extremisti, exista un numar foarte mare de persoane religioase care sunt convinse de paradigma “lumii aflate in cadere”. Cu alte cuvinte, se merge pe principiul: la inceput a fost raiul, dupa izgonirea din rai (acum vreo 6000 de ani, la 2000 de ani dupa domesticirea cainelui) a aparut lumea moderna, care de atunci merge din ce in ce mai rau. Pentru multi dintre noi, cei care nu suntem retardati, poate parea o totala aberatie ideea ca lumea se afla in continua involutie. Dar ati fi surprinsi de numarul mare al celor care cred asta. Si nu este vorba doar de fanatici, ci de multi oameni obisnuiti, persoane din jurul nostru care nu si-au pus problema sa analizeze aceasta afirmatie. Nu este nevoie de vaste cunostinte stiintifice pentru a o demonta, ci doar de un minim bun simt – sau simt critic, daca vreti.
Istoria ne arata ca omenirea a progresat enorm, iar in ultimele secole, de la Renastere incoace mai precis (dupa ce s-a reusit separarea bisericii de stat in lumea occidentala) rata evolutiei a crescut exponential. Speranta de viata a omului a crescut de la 35 la 80 de ani in tarile dezvoltate doar in ultimii 300 de ani. O multime de boli care nu aveau decat explicatii paranormale si ucideau milioane de oameni azi se pot trata cu o simpla injectie. Tehnologia a eliberat omul de muncile fizice inrobitoare si ii pune in valoare tot mai mult creativitatea, eliminand activitatile repetitive, mecanice. Chiar si din punct de vedere moral, unde religiosii fac cel mai mare tam-tam, exista un progres evident. Daca in urma cu jumatate de mileniu ardeam femei pe rug pentru ca aveau o pisica, le ucideam cu pietre daca nu sangerau regulamentar la primul sex (sau viol) conjugal si sclavia era o practica comuna, azi in lumea occidentala avem un nivel fara precedent de libertati individuale. Violenta a scazut foarte mult; daca in epoca de piatra aveai 30% sanse sa mori ucis, azi probabilitatea este de sub 1%; razboiale moderne sunt mai impresionante prin armele sofisticate, numarul mare de morti simultan si mediatizarea intensiva, dar statistica ramane valabila si directia e totusi una buna.
Evident ca lumea de azi nu e perfecta, e chiar departe de acest ideal. Exista foarte multa suferinta si nedreptate pe planeta noastra, dar a nega faptul ca am evoluat si a ne agata de niste versete scrise de ciobani in antichitate care dau ca sigur sfarsitul – coming soon, all across the world – inseamna sa renuntam la a mai lupta pentru imbunatatirea societatii si a sta resemnati, asteptand teleportarea la next level, de-a dreapta tatalui. Exista in Statele Unite fanatici evanghelici care declara chiar ca nu-i intereseaza incalzirea globala, daca lumea tot se sfarseste in cativa ani ce mai conteaza ca facem varza planeta… E intr-adevar o atitudine foarte morala, din care razbate clar dragostea lor hristica pentru oameni; e mai nasol ca acesti dementi au influenta politica, grupurile de lobby neo-conservatoare determinand schimbari in deciziile administratiei de la Washington care pot afecta intreaga lume.
Mass media a intrat si ea in jocul prevestirilor sumbre. Nu are insa vreo motivatie religioasa ci doar goana dupa profit. Stirile negative sunt mai populare, dezastrele se vand mult mai bine decat evenimentele pozitive. Iar combinatia dintre milioanele de obezi dresati de mediul informational sa se comporte necrofil vizavi de lumea din jurul lor si numeroasele miscari apocaliptice, cu tot mai multi bani si mai mare influenta, poate avea rezultate explozive. Sa speram ca nu se va crea un cerc vicios care prin “wishfull thinking” sa ajunga intr-o buna zi cu degetul soios pe butonul rosu, declansand un conflict de proportii fara o alta justificare decat indeplinirea propriilor previziuni nascute din boli psihice si lacomie fara margini.
Avem in lumea noastra de azi si copii care mor de foame in Africa si transplanturi de inima in spitale ultra-sofisticate; avem sweat shops in Asia de Sud cu mii de sclavi moderni care lucreaza in conditii mizere pentru mari corporatii si fabrici moderne controlate de roboti unde oamenii au doar pozitii creative, de ingineri si designeri; avem oameni torturati si ucisi de gherile in Columbia si femei mutilate de la varste fragede in tarile musulmane, dar si un exces de “political corectness” in unele state din vest. Sistemul economic si politic de azi este tot mai putin adaptat la cerintele societatii moderne, iar limitele lui se vad zi de zi in numeroasele crize si conflicte globale. Suntem in pragul unui salt important, unei schimbari fundamentale de paradigma, la fel de mare cum a fost trecerea de la epoca nomada la ce agrara sau de la feudalism la era industriala. Economia bazata pe monetarism, pe goana dupa profit, nu mai este sustenabila iar simulacrul de democratie existent azi care favorizeaza in special oligarhii de pretutindeni nemultumeste tot mai multe persoane – rata de participare la vot scade constant. Dar solutia nu este sa ne inchidem intr-o pestera si sa citim cu disperare Biblia sperand intr-o iluzorie viata mai buna intr-o lume de apoi. Solutia a fost intotdeauna si este si azi participarea activa la schimbare, contributia fiecaruia la progresul umanitatii. Poate suna idealist, dar sa nu uitam ca… un ocean se umple picatura cu picatura. Iar uneori chiar si gesturi simple pot avea consecinte benefice majore, nu e nevoie de miliarde de Che Guevara cu viziune si dedicatie totala unei cauze pentru a genera o schimbare. E suficient sa existe o masa critica. Iar aceasta a inceput deja sa se formeze… picatura cu picatura.