Ce este cacofonia? O chestie inventata de filologi plictisiti, fara scop in viata, a caror singura placere e sa-i streseze pe altii. Acesti oameni au frustrari personale si atunci, ca sa compenseze, inventeaza reguli fara sens pe care doar ei le pot impune, pentru a-si acorda importanta si a-i scoate din conul de umbra a umilei lor existente.
Cacofonia nu are o justificare reala. Ideea ca „nu suna bine” cand vorbesti cu cacofoconii e o aberatie. Nici cuvantul „cacat” nu evoca o imagine placuta, dar totusi suntem fortati sa-l folosim zilnic in Romania. O regula ca cacofonia ( 🙂 ) nu face decat sa ingreuneze vorbirea. Nu poti fi cursiv cand stai tot timpul sa te gandesti la felul in care sunt alaturate cuvintele. In loc sa te concentrezi pe esenta, iti aloci spatiu mental pentru a verifica cu ce silabe se incheie si incep diferite sintagme.
Extrem de penibile mi se par si persoanele care pun virgula intre doua cuvinte care ar crea o cacofonie, sau mai rau, verbalizeaza aceasta virgula. Asta denota ori nesiguranta privind cunostintele de gramatica a limbii romane, ori e o forma de a te da in spectacol cu corectitudinea discursului tau.
Pe acest site veti gasi cacofonii. Nu imi trimiteti mesaje legate de ele, pentru ca nu le voi elimina. Sunt constient ca exista si le iubesc. 🙂
Mai bine gasiti-va o preocupare mai inteligenta sau semnalati-mi niste greseli reale, de gramatica sau de logica…
donjoe
29 iunie 2010Corect, cu o singură excepţie: nu filologii "plictisiţi" sunt cei care stresează lumea cu nazismele lor anti-cacofonice, ci semidocţii care n-au habar despre ce vorbesc pe tema cacofoniei, care acuză doar pentru plăcerea de a corecta pe alţii şi de a se simţi superiori.
Cacofonia nu e o greşeală gramaticală, e doar o problemă de stil, iar eforturile care vizează evitarea ei trebuie să fie întotdeauna pe locul doi faţă de eforturile privind construirea conţinutului exprimării. Orice lingvist respectabil îţi poate spune asta, spre deosebire de semidocţii corectori-fixişti, care aplică regula anti-cacofonică ca pe Biblie. 🙂
Că când aud cucu' că cântă, că cam aşa-i cântarea lui: "Cu-cu! Cu-cu!". 😛