Presa nu moare, se transforma!

Cu 10 ani in urma ma uitam destul de mult la televizor si citeam ziare zilnic. Azi, desi nu stau aproape deloc la TV si presa scrisa nu o mai urmaresc, numarul de stiri si informatii pe care le primesc in fiecare zi a crescut mult. Cu toate acestea, se tot vorbeste despre problemele pe care le are presa, scaderea tirajelor, calitatea proasta a materialelor, tabloidizare si asa mai departe.

Cred ca se inventeaza din nou false probleme. Multora nu le plac schimbarile si incearca sa le evite. O schimbare presupune adaptare si invatare, iar comoditatea este foarte mare. E greu sa recunosti ca de fapt nu esti atat de bun pe cat pretindeai, ca nu ai toate raspunsurile, ca e momentul sa te educi din nou, chiar in propria ta profesie. Dar e inevitabil si nimic nu va opri schimbarea, o va intarzia doar, cu un pret foarte mare.

Generatia 2010 e mult mai informata si mai activa decat „generatia MTV” de la inceputul anilor ’90, chiar daca miturile spun cu totul altceva. Ziarele, revistele si televiziunile generaliste sunt urmarite de persoane cu IQ tot mai redus; ceilalti s-au mutat pe internet. E normal ca a scazut calitatea presei clasice, ca nu mai exista deontologie jurnalistica, ca se urmareste doar senzationalul. E firesc ca publicatiile cu cel mai mare tiraj sa fie tabloide. Dar noua nu ne pasa. Noi am depasit etapa asta. Noi suntem intr-o alta lume, interactiva, dinamica si mult mai democratica.

Pe internet informatiile circula cu viteza luminii. Sunt milioane de site-uri de stiri si bloguri. Toate pot fi comentate si criticate. Oricine isi poate publica propriile pareri. Exista bloggeri care au ajuns singuri sa aiba o audienta mai mare decat ziare clasice cu zeci de angajati si bugete uriase. Internetul este o lume pestrita, cu mult balast dar si cu destule site-uri de calitate. Spre deosebire de mediile clasice insa, aici selectia se face natural, foarte rapid si democratic.

Vechilor ziaristi nu le convine sa se readapteze la aceasta noua conjunctura. Multi dintre ei pierdeau vremea prin redactii, publicand stiri de duzina, editoriale rasuflate si informatii primite de la pritenii din politica la o bere, fara a se stresa prea tare. I-a panicat scaderea continua a vanzarilor si au recurs din disperare la senzationalism, trecand la stiri despre crime, violuri si accidente. S-au intristat putin la inceput, dar au acceptat in scurt timp acest compromis, considerandu-l inevitabil. Au dat vina pe cititori, i-au facut prosti, incapabili sa inteleaga cat de buni jurnalisti sunt ei.

Acum au inceput sa apeleze la politicieni. Le cer subventii pentru presa in numele promovarii „jurnalismului de calitate”, a „informarii corecte a populatiei”, a mentinerii „standardelor inalte ale acestei bresle”… Si polticienii s-au grabit sa se conformeze, pentru ca le convenea de minune sa dea bani presei, putand in acest fel s-o controleze. Dar sfarsitul e inevitabil, iar aceste pomeni politice nu fac decat sa prelungeasca agonia irosind intre timp bani publici.

Ziaristii se vor adapta pana la urma, o parte din cei tineri au facut-o deja, deschizandu-si bloguri personale si portaluri informative. Vor trebui sa accepte ca nu au un monopol asupra diseminarii informatiilor, ca exista multi amatori care pot face asta chiar mai bine decat ei si ca o mare parte din ceea ce considerau ca stiu era de fapt o iluzie. In final, conteaza cel mai mult ceea ce vor consumatorii de presa, nu patronii sau politicienii. Cel mai important este ca mediul in care are loc competitia sa fie cat mai liber, astfel sansele ca valorile sa ajunga sus sunt mult mai mari. Tabloidele vor exista intotdeauna, dar informatiile corecte si editorialele de calitate vor fi apreciate, nu au nevoie de stimultente si reguli.