Omenirea a purtat razboaie inca din timpuri imemoriale; scene de lupta vechi de sute de mii de ani au fost gasite pictate pe peretii pesterilor. Este interesant faptul ca nicio alta specie de animale nu are acest tip de conflicte. Exista lupte intre indivizi pentru suprematie si vanatoare in grup, dar dintre toate mamiferele numai unele specii de maimute foarte apropiate de om au uneori conflicte intre grupuri apartinand aceleiasi specii.
Motivatia razboiului este puterea. Aceasta a avut multe forme de-a lungul timpului: hrana, teritoriu, resurse naturale, dominatie. Cantitatea limitata a unei anumite resurse, cum ar fi apa sau petrolul, a fost si inca mai este principala sursa de conflict. Abundenta reduce cu mult tendintele violente, acesta fiind motivul pentru care societatile moderne, dezvoltate, sunt mult mai pacifiste.
Conducatorii au folosit intotdeauna manipularea pentru a determina oamenii sa porneasca la razboi. Fiintele umane nu sunt foarte agresive prin natura lor, folosesc violenta doar cand instinctele lor primare ii determina sa faca acest lucru. In antichitate, era usor sa motivezi un trib sa atace altul cand mancarea sau apa nu era suficienta. Pe masura ce umanitatea a evoluat, cauzele razboaielor au devenit mai complexe si mai greu de inteles pentru cetateanul de rand. In consecinta si tehnicile de manipulare au devenit mai sofisticate.
Apararea patriei, a pamanturilor natale, este mult mai usoara decat initierea unui razboi de cucerire. Datorita faptului ca toti liderii au tolerat sau au incurajat ororile comise de trupe in razboi, frica de a fi ucis, abuzat, pradat sau separat de cei dragi este un excelent factor de motivare pentru luptele de aparare a propriilor triburi, orase, provincii, tari sau imperii.
Pentru a purta un razboi ofensiv, liderii trebuie sa gaseasca diverse scuze pentru a-si justifica actiunea. Una dintre ele este convingerea poporului ca lupta pentru o cauza divina, pentru distrugerea “ereticilor”, adica a oricui se intampla sa creada in alte aberatii supranaturale decat ale lor. Religia si biserica au fost intotdeauna niste unelte foarte eficiente de dominare a maselor. O alte metoda, similara cu prima, este inducerea ideii ca partea adversa este inferioara, are un nivel de civilizatie mai scazut, iar grpul care ataca are datoria morala de a-i cuceri pe acei barbari, este calea aleasa de destinul lor.
Propaganda moderna incearca sa convinga cetatenii ca “ceilalti” sunt de fapt eliberati. Inamicul este acuzat ca nu respecta regulile internationale, ca incalca drepturile omului, iar opinia publica este convinsa ca singura solutie este o interventie militara. Alte solutii, mult mai ieftine si mai putin dureroase, nu sunt luate in calcul, pentru profitul adus de ele este mai mic si timpul necesar punerii lor in practica mai mare.
Persoanele care lupta efectiv difera de la o epoca la alta. In perioada antica, toti barbatii dintr-un trib sau o cetate erau folositi in conflict. In evul mediu au aparut primii mercenari platiti, profesionisti al caror slujba era razboiul, mult mai priceputi decat cetatenii obisnuiti, gata sa lupte pentru oricine platea suficient de mult aur.
Dupa aparitia statelor-natiune, toti barbatii din toate tarile moderne au fost din nou recrutati fortat si obligati sa lupte; acum aveau o noua cauza nobila: natiunea lor, definita de teritoriu, limba, religie, istorie si cultura comuna. Diferentierile pe aceste criterii au fost incurajate, fiecare natiune s-a definit in contradictie cu alte natiuni, existenta sa solitara neavand niciun sens. Milioanele de oameni spalati pe creier, gata sa moara pentru pamantul, rasa, credinta sau liderii lor erau mult mai utili si ieftini decat profesionistii platiti.
Pe masura ce societatile au devenit mai bogate, tehnologia militara a avansat si mass-media s-a extins, poporul a devenit tot mai potrivnic razboiului. Solutia a fost revenirea la armatele profesioniste, cu luptatori platiti, care aveau razboiul ca meserie; moartea unui astfel de soldat nu era perceputa la fel de negativ de opinia publica precum cea a unui recrut. Azi, tot mai putine state au serviciu militar obligatoriu, de obicei cele mai sarace si mai putin democratice.
Conflictul este un mecanism care se auto-alimenteaza. Cand doua tabere sunt in razboi, isi planteaza semintele si pentru viitoarele razboaie, purtate de copii si nepotii lor. Cand fiecare familie din fiecare parte are cate o ruda sau cunostinta ucisa in lupta, ura si frustrarea raman prezente pentru foarte mult timp, iar dorinta de razbunare va genera noi si noi conflicte. Asemenea spirale ale violentei pot fi observate in locuri precum Palestina: incursiunile evreilor care ucid militanti si oameni nevinovati laolalta sunt urmate de atacuri teroriste in Israel, fiind creat astfel un cerc vicios din care iesirea este aproape imposibila. Fiecare tabara nu doreste sa se opreasca prima deoarece are de platit polite pentru violentele din trecut si asteapta ca ceilalti sa faca primul pas.
Nicio parte nu castiga cu adevarat din razboi. Razboiul nu are nicio justificare reala, niciun sens practic. Intotdeauna exista o multime de morti si raniti in ambele tabere, multa suferinta si distrugere si binenteles traume emotionale care au nevoie de generatii pentru a se vindeca. Toti soldatii care se lupta sunt manipulati, la fel si societatile care incurajeaza razboiul. Singurii castigatori reali sunt liderii, din politica, religie si economie, adevaratii profitori, care isi urmaresc doar propriile scopuri egoiste, fara a le pasa de ceilalti; omul este doar un obiect pentru ei, simpla carne de tun, iar popoarele doar mase de manevra.
Desi numeroase studii au demonstrat ca razboiul este negativ pentru economie, fapt care era de bun simt avand in vedere amploarea distrugerilor generate de acesta, mai exista totusi unele persoane care perpetueaza mitul ca razboiul este necesar pentru a revitaliza economia. Aceasta este o aberatie, o teorie falsa, singurii care au profit in razboi sunt fabricantii de armament si alti afaceristi care au contracte cu armatele, de obicei o mica elita care are stranse legaturi cu lumea politica, adica chiar cu cei care au declansat conflictul. De exemplu, razboiul din Irak a costat deja peste 500 miliarde dolari, bani care erau suficienti pentru doua misiuni pe Marte sau pentru scoaterea din saracie a cel putin 10 tari africane.
Un lucru important de care trebuie sa ne amintim este descendenta noastra. Cu totii am plecat din cateva triburi africane, cu vreo 2 milioane de ani in urma. Marea raspandire a oamenilor de-a lungul globului si diversificare a raselor si etniilor este mai noua de 20.000 de ani, dupa ultima era glaciara. Suntem cu totii verisori indepartati, testele genetice realizate in toata lumea confirma acest lucru. Cum poti sa urasti pe cineva pe baza unor etichete stupide cand acel cineva iti este de fapt ruda?…
