Nicolae Paulescu a fost un doctor si cercetator roman; a trait intre anii 1869-1931; este descoperitorul insulinei, folosita in tratamentul diabetului, devenind astfel un savant de renume mondial.
S-a nascut la Bucuresti, dar a urmat facultatea de medicina la Paris; nu a ramas insa in Franta, continuandu-si munca in Romania pana la moarte. A lucrat intens in cercatare, publicandu-si lucrarile referitoare la insulina in 1921 si obtinand si patentul pentru acest tratament in urmatorul an.
Datorita faptului ca a obtinut brevetul in Romania si decoperirea sa nu a fost urmata de aplicarea ei in tratamentele clinice, o echipa de medici canadieni de la Universitatea din Toronto (doctorul Frederick Grant Banting si biochimistul John James Richard Macleod) a obtinut in 1923 premiul Nobel pentru medicina cu aceeasi realizare, cercetarile lor fiind facute in paralel. Desi comunitatea internationala recunoaste azi meritele lui Paulescu, comitetul Nobel nu a reparat in niciun fel nedreptatea.
Lasand la o parte latura sa profesionala, din punct de vedere personal exista destule controverse in privinta lui, datorita viziunilor sale anti-semite si anti-masonice, precum si a vederilor religioase conservatoare pe care le-a avut, scriind inclusiv texte in favoarea creationismului stiintific.
Nicolae Paulescu ramane totusi o personalitate a lumii stiintifice romanesti, prea putin cunoscuta, mai ales in afara tarii.