Romania: de la comunism la cleptocratie

Romania a avut din 1945 pana in 1989 unul din cele mai dure regimuri comuniste din Europa de est; nationalizarea a fost totala, orice activitate independenta a fost descurajata, comertul a fost interzis, nici chiar micii producatori agricoli nu aveau dreptul sa-si vanda produsele decat in conditii draconice (altfel riscau sa fie acuzati de specula); atat angajatii cat si directorii nu au fost motivati in niciun fel sa creasca productia sau sa inoveze, astfel ca intreaga economie a ajuns la stagnare, dezinteresul general fiind cuplat cu furturile din avutul public, pe principiul: ce-i al tuturor e al nimanui.

De la excesul de etatism s-a ajuns azi la o situatie ciudata. Timp de 20 de ani, o mare parte din fosta industrie a fost falimentata (mai mult sau mai putin intentionat), s-a furat enorm, s-a privatizat incet si prost, s-au facut averi, s-au adancit discrepantele intre bogati si saraci, iar vreo 3 milioane de romani au plecat sa lucreze in tari straine sau au emigrat cu totul. Toate partidele au contribuit la aceasta situatie.

Unii acuza azi economia de piata pentru situatia in care se afla Romania. Dar in Romania nu exista economie de piata reala, desi U.E. a acceptat-o dupa multe ezitari, pentru ca tara nostra sa poata adera; existau imperative politice mai importante decat adevarul economic. In Romania se fura enorm si azi, iar sistemul in sine este construit in asa fel incat statul sa favorizeze grupurile de interese. Traim intr-o cleptocratie.

CLEPTOCRAȚÍE s.f. Guvernare ai cărei membri caută, în primul rând, să obțină avantaje personale (materiale, sociale, politice etc.), pe seama celor în numele cărora guvernează (gr. klepto, lat. clepere = a fura + gr. kratia, lat. cratia = putere, forță).

Nu pot sa fiu de acord cu cei care vor cresterea rolului statului in economie, pentru ca in Romania statul are si acum un rol prea mare (si nociv) in economie. Statul roman nu face reglementari si verificari, cum ar fi normal. Statul sprijina anumite companii, direct si indirect. Se implica in economie, dar nu pentru a proteja grupuri sociale paupere sau pentru a corecta dezechilibre, ci dimpotriva, pentru a favoriza anumite firme ale unor personaje protejate politic.

Sunt folosite toate metodele posibilie: legislatie favorabila unora si defavorabila altora, hartuire prin organele de control, birocratie excesiva si blocaje administrative pentru cei cazuti in dizgratie, scutiri de taxe si iertari de datorii pentru altii, facilitarea accesului la ajutoare de stat si fonduri europene pentru „cine trebuie”, comenzi de stat pentru firmele de casa ale unor oameni politici, licitatii trucate, justitie partizana, marketing gratuit pe banii contribuabililor, incurajeaza companiilor mari in detrimentul micilor intreprinzatori, cedarea la presiunile facute de lobby-ul marilor corporatii multinationale.

Nu exista o politica fiscala coerenta, numarul de taxe este prea mare, desi valoarea unora este derizorie, micul afacerist pierzand timp pretios cu plata acestora fara ca statul sa aiba benefecii reale. Lipseste de asemenea o strategie pe termen lung pentru intreaga economie, lipsesc politicile sectoriale, sunt incurajate haotic anumite trenduri fara a se lua in calcul efectele colaterale. Pe langa toate acestea, numarul de functionari publici este enorm, mult mai mare decat in perioada statului comunist, desi s-a facut o informatizare partiala, dar legislatia a devenit mult mai stufoasa.

Romania nu are nevoie de un aparat de stat mai mare. Dimpotriva. Avem nevoie de o legislatie mult mai simpla, mai usor de inteles si de aplicat, de mai putini functionari publici si de mai multa informatizare. Comenzile de stat trebuie sa fie total transparente, iar interventia statului in favoarea anumitor firme sa fie eliminata. O economie libera inseamna mai multe locuri de munca si mai multa bunastare. Daca statul sufoca intreprinzatorii pentru a favoriza cativa mafioti, nu traim nici in socialism si nici in economie de piata, ci intr-o societate anormala, formata din cativa castigatori si milioane de invinsi.

Libertatea economica, combinata cu democratie, onestitate si participare la decizii duce la un stat mai puternic! Forta unui stat nu se masoara in sutele de mii de angajati pe care-i are si nici in tonele de hartii pe care un patron trebuie sa le completeze, ci in respectul cetatenilor fata de el. Iar in Romania de azi, putina lume respecta statul, pentru ca este vazut doar ca o vaca de muls a smecherilor, care nu ajuta in niciun fel omul de rand.