Sfanta inteligenta si diabolica ignoranta

“Fericiti cei saraci cu duhul, caci a lor este imparatia cerurilor” ne spune Biblia. Cea mai citita carte din lume a facut foarte mult rau chiar si daca ar fi sa luam in considerare doar aceasta fraza. Ridicand prostia la rang de virtute si descurajand gandirea critica (“crede si nu cerceta”), a dat apa la moara tuturor ratatilor si dementilor, a pastrat milioane de oameni in intuneric permitand in acelasi timp catorva privilegiati sa-i manipuleze dupa bunul plac. “Sfanta ignoranta”, expresie consacrata in limbajul persoanelor religioase, este de fapt o contradictie in termeni. Ignoranta provoaca durere si suferinta, mai ales pe termen lung; nu poate fi sfanta decat intr-o cultura masochista! Chiar si Isus spunea la un moment dat: “cunoasteti adevarul si adevarul va va elibera”; oare cum se impaca asta cu sfanta ignoranta? Dar oricum… Biblia e plina de contradictii…

Cand esti ignorant intr-o anumita privinta, s-ar putea sa ai o stare temporara de multumire, dar este o iluzie, in niciun caz o binecuvantare. Ignoranta este de fapt negare mascata, refuzul de a accepta realitatea si speranta ca daca ignori ceva ce nu-ti convine nu te va afecta deloc. Iar atunci cand se petrece un eveniment care ar trebui sa te ia prin surprindere, nu esti chiar atat de mirat pentru ca undeva in subconstientul tau te asteptai ca el sa se intample. Daca ai patit acest lucru considera-l un semnal de alarma: e timpul sa nu mai traiesti in stare de negare! Nu te mai ascunde de realitate, nu te mai lauda ca refuzi educatia si informarea! Daca iti stabilesti obiective marunte in viata si nu ai curajul sa vrei mai mult, vei pierde o gramada de lucruri minunate care se gasesc dincolo de… frica.

Oamenii se subestimeaza. Au fost conditionati de societate sa-si puna limite foarte joase, sa se considere prosti si incapabili, sa nu-si doreasca prea mult. Traim mult sub propriul nostru potential. Frica de necunoscut si dresajul facut de persoanele cu autoritate ne-au castrat creativitatea, ne-au taiat aripile si ne-au limitat inteligenta. Uneori oameni apropiati si dragi noua ne fac rau involuntar, pentru ca si ei sunt la randul lor conditionati social, cum au fost de altfel toate generatiile dinaintea lor. Parintii, rudele, profesorii, colegii, sefii… toti contribuie la indoctrinarea noastra, la configurarea limitelor intre care suntem liberi sa ne miscam. Iar aceste granite sunt doar in minte noastra, ele nu exista cu adevarat.

Majoritatea oamenilor se multumesc cu o falsa imagine asupra propriei persoane, mult sub posibilitatile lor reale. Apoi consuma foarte multa energie pentru a apara aceasta himera si a gasi scuze si explicatii in orice situatie care o contrazice. Alternativa este folosirea inteligentei pentru a intelege propria persoana, pentru a intelege realitatea inconjuratoare si a incerca sa traiesti cat mai rational posibil. Foarte putini reusesc cu adevarat sa-si depaseasca toate inhibitiile si obstacolele auto-impuse, pentru ca traim intr-o lume cu multa manipulare (uneori intentionata, de multe ori inertiala) si cu mult gunoi mental imprastiat in toate partile (“meme” gresite).

Daca ne hotaram sa traim viata ca toti oamenii “normali”, cedam de fapt in fata fricii. Cand teama ne copleseste, ne imaginam pericole mai mari decat exista de fapt; ne simtim mici si neputinciosi, nu suntem capabili sa le infruntam; ne refugiem in ignoranta pentru a nu fi nevoiti sa luam vreo decizie dureroasa. Dar daca rezistam si infruntam frica, ne auto-motivam, avem puterea sa lucram chiar constientizand pericolele si ne folosim inteligenta in favoarea noastra pentru a depasi orice bariere. Suntem niste fiinte foarte puternice, dar puterea noastra trebuie directionata corect. Poate sa ne hraneasca dorintele sau temerile.

Cand frica paraziteaza forta noastra interioara, se naste suferinta. Cand cedam puterea temerilor noastre si apoi negam asta pentru a evita suferinta, rezultatul este ignoranta. Dar asta este o falsa solutie, pentru ca suferinta va deveni tot mai puternica datorita cultivarii iluziilor. Situatia devine tot mai rea in timp, pe masura ce aparam tot mai mult falsa noastra convingere, incercand sa evitam adevarul pe care il stim de fapt. Noi stim intotdeauna ce vrem cu adevarat, dar ne e frica ca nu vom putea obtine acest lucru. De asemenea, stim ca ceea ce avem acum nu ne satisface, dar ne mintim singuri, pretindem ca suntem multumiti pentru a nu face efortul de a lupta pentru adevaratele noastre dorinte. Recunoasterea negarii si invingerea fricii sunt procese intelectuale. Sunt implicate si emotii, evident, dar ratiunea este principalul motor al acestui mecanism. Momentul in care intelegi starea ta reala vine ca o revelatie; in fapt, sunt o insiruirie de asemenea clipe in care “iti pica fisa” si te misti in directia corecta.

Unii oameni zic ca daca esti destept nu poti fi fericit. Asta e o tampenie! Daca esti inteligent ar trebui sa fii capabil sa creezi mai multe situatii in care sa fii fericit, nu mai putine. Fericirea nu e o stare de transa continua, ca dupa o doza de amfetamine; fericirea e o insiruire de clipe in care te-ai simtit bine si te-ai bucurat de viata. Inteligenta nu garanteaza insa fericirea; multi oameni o folosesc pentru a-si apara false realitati, a construi scenarii si a inventa scuze. Cauza suferintei in acest caz nu este inteligenta, ci decizia de a transfera puterea fricii si a neglija dorintele. Ratiunea este o unealta foarte puternica. O poti folosi pentru a evada din ghearele fricii. Nu ne este frica de ceea ce intelegem, ci de necunoscut. Daca stii despre ceva ca este periculos il poti evita, nu mai ai teama fata de acel lucru. Ti-e frica de o plita incinsa? Evident ca nu, stii ca nu e bine sa o atingi si o eviti.

Inteligenta este antidotul fricii. Daca viata ta este plina de frica, negare si suferinta, inseamna ca nu intelegi viata suficient de bine. Daca iti folosesti inteligenta pentru a avea o imagine mai buna despre existenta, vei fi tot mai putin afectat de aceste stari. Schimbarea nu se intampla peste noapte; este un proces gradual, in care cresti incet dar sigur, frica se disipa, dorintele tale sunt tot mai aproape de realizare si viata ta incepe sa fie una fericita. Descoperirea universului este sinonima cu reducerea fricii. La fel cum un copil se maturizeaza odata cu trecerea timpului si intelege lumea din jurul lui, fiecare dintre noi putem sa scapam de corsetul stramt al prejudecatilor si barierelor mentale, sa evoluam incet spre o stare de continua binecuvantare. Vom cunoaste adevarul si acesta ne va elibera…