Nu pot sa mai fiu de stanga sau de dreapta, dupa ce le-am experimentat pe ambele; nu pot sa mai sustin vreo doctrina populara, pentru ca stiu care este scopul ei; nu pot sa mai votez cu vreun partid, pentru ca cunosc exact ce dorinte au in realitate conducatorii lui.
Stanga sustine progresul social, o cauza foarte nobila in principiu. Sansele egale, mobilitatea sociala, scoaterea din saracie a oamenilor si prosperitatea universala sunt idei foarte bune. Dar tot stanga sustine si implicarea statului in economie, interventia lui in toate aspectele vietii, reglementarea si controlul facute de niste birocrati asupra tuturor activitatilor private. Iar asta nu pot sa sustin, pentru ca stiu ca nu functioneaza.
Statul este o forma de dominatie exercitata de cativa lideri manipulatori asupra maselor; utilizand un aparat birocratic supradimensionat, platit din bani luati cu forta de la cetateni, se impun politici populiste, care duc la stagnare economica, crize periodice si restrangerea treptata a libertatilor individuale.
Dreapta sustine pragmatismul economic si libera initiativa, lucruri foarte laudabile. Dar tot dreapta sustine implicarea religiei in viata societatii, impunerea unor norme morale care incalca libertati fundamentale ale omului si sustine nationalismul si militarismul, chestiuni cu care evident nu ma pot impaca.
Libertatea economica nu e suficienta daca nu exista libertate sociala. Ce folos ca statul se implica putin in economie si nu ofera multe servicii sociale cand are un aparat militar si politienesc enorm, care consuma o multime de resurse si controleaza populatia? Cu ce te ajuta ca poti sa-ti faci o mica afacere in relativa libertate cand biserica iti impune cum sa te porti in viata ta particulara, cand ai voie sa faci sex, ce ai voie sa fumezi si ce filosofie existentiala trebuie sa adopti? Dreapta nu functioneaza, este doar o alta forma de manipulare, care foloseste nationalismul si religia in locul statului pentru a domina populatia.
Cand sunt intrebat ce optiune politica am, mi-e greu sa dau un raspuns direct. Stiu ca oamenii vor sa auda ceva simplu, pentru ca li s-a bagat in cap de catre presa prostia cu axa politica, adica ideea ca toti trebuie sa fim de stanga, de dreapta sau undeva intre ele. Dar axa aceasta e doar un concept inventat de niste teoreticieni pentru a cataloga partidele clasice, nu e cu adevarat necesara. Faptul ca e utilizata atat de mult nu inseamna ca e cel mai bun sistem de clasificare a doctrinelor si nici ca e neaparat nevoie de el.
Sa presupunem ca cineva s-ar apuca sa clasifice femeile dupa culoarea parului si ar spune: blondele sunt de stanga, brunetele sunt de dreapta, iar satenele sunt de centru. Apoi ar aparea o roscata si ar intreba: eu unde ma incadrez? Oamenii obisnuiti de mult timp cu sistemul de catalogare ar refuza sa recunoasca ca e gresit, mai degraba ar incerca sa scape de problema (adica de roscata), fie considerand-o extremista (si excluzand-o cu totul din societate), fie sfatuind-o sa sa-si vopseasca parul, pentru a fi mai usor incadrata in normele uzuale. Se intampla des ca niste mediocri care nu sunt capabili sa inteleaga decat propria paradigma sa ceara unui om deosebit sa-si nege propriile convingeri sau chiar natura sa umana pentru a fi acceptat in grupul lor.
Nu sunt nici de stanga, nici de dreapta. Rolul axei politice este manipularea populatiei. Democratia populara de azi simuleaza cel mai bine libertatea de a alege. Cetatenii au impresia ca votul lor conteaza, ca pot sa decida daca X care e de stanga sau Y care e de dreapta ajunge la putere, ca in felul acesta vor schimba ceva. Dar e doar o forma mai sofisticata de manipulare. Pentru ca daca controlezi toate optiunile, atunci orice ar alege votantul e tot in favoarea ta. Iar sistemul politic a inteles asta si joaca teatru extrem de bine, fara ca prostimea sa se prinda. Orice alegere ar face electoratul, aceleasi grupuri de interese ar castiga, pentru ca ele controleaza regulile jocului.
O alegere adevarata presupune o schimbare de cadru. Axa politica stanga-dreapta este o paradigma depasita si numai renuntand la ea putem spera sa ne recastigam o parte din libertatile pierdute. Ce sunt eu? Uneori spun ca sunt libertarian, desi acest termen e perimat: in Romania a fost adoptat de Dinu Patriciu si de cativa pedelisti, ceea ce l-a discreditat considerabil, iar in Statele Unite e asociat cu Ron Paul, personaj destul de ok, dar alaturarea lui cu republicanii religiosi nu ma incanta deloc. As putea spune ca sunt anarho-capitalist, dar in Romania putini au auzit de Murray Rothbard si lumea se gandeste la anarhie in sensul tabloid a cuvantului (adica haos si violenta generalizata).
Ca sa simplific deci, daca ma intrebati ce sustin, o sa va raspund ca sunt pentru libertate, pentru proprietate si impotriva violentei. Din acestea deriva un intreg sistem filosofic si politic, pe care il pot explica, dar dureaza mult mai mult si e nevoie de un vin bun si niste felii de branza cu mucegai.
Ovi
6 octombrie 2010Welcome to the Matrix,Neo!
celalalt
12 august 2011Bine scris. Ai dreptate. Toate cele bune.
Adrian
23 februarie 2012Biserica nu-ti impune nimic. Poate doar cea catolica, despre care nu stiu, sunt ortodox.
Articolul are un iz de libertinaj si razvratire, pe ideea fac ce vreau, cand vreau.
Este adevarat insa ca nu mai poti vota pe baza doctrinelor politice. Toti urmaresc acelasi lucru: interesul personal si de grup.