Rusia, sub toate formele ei (voievodat, imperiu tarist, republica sovietica, federatie corporatista) a fost una din marile obsesii ale istoriei Romaniei. Ajutorul sporadic oferit de rusi impotriva unor alti inamici externi, precum otomanii si habsburgii, a fost rapid umbrit de adevaratele intentii ale acestora, mereu aceleasi: expansiunea spre vest, sub orice forma. Dupa sfarsitul razboiului rece si terminarea perioadei de relativ haos intern, obiectivul Federatiei Ruse este expansiunea economica in Europa si Caucaz, prin santaj energetic, presiuni militare si investirea fondurilor masive provenite din vanzarea petrolului si a gazelor naturale.
Romania se afla in situatia ingrata de a depinde in proportie de peste 50% de energia furnizata de Rusia, cu care se afla in relatii diplomatice destul de tensionate. Este mai putin important a cui este vina pentru starea de incordare dintre cele doua state; in cursul administratiei actuale (in special a celei prezidentiale) relatia s-a deterioriat cel mai mult, dar nici precedentele administratii nu au avut succese remarcabile in aceasta privinta, piata ruseasca fiind virgina pentru produsele romanesti, tezaurul a ramas un vis imposibil de atins, pretul energiei a crescut constant iar armata ruseasca se afla si azi in Transnistria.
Ce ramane de facut in viitor? Este evident ca o strategie inteligenta va presupune independenta energetica fata de rusi; Romania nu se poata baza pe clementa acestora, nu poate spera ca va putea negocia intotdeauna un pret bun, ceea ce nici macar acum nu se intampla. Politica de la Kremlin este imprevizibila iar santajul la care este supusa Romania va ramane constant; viitorul tarii nu are voie sa depinda de atatea variabile si incertitudini. In acest sens, va propun cateva idei pentru conturarea unei strategii energetice nationale pe termen mediu si lung.
1. Ancorarea Romaniei in sistemul energetic european, folosirea surselor alternative de energie la care au acces statele din vest (ex. Algeria, Libia) si formarea unui front comun de negociere cu Rusia.
2. Resuscitarea proiectului Nabuco prin cooptarea unor mari companii europene si americane interesate si motivarea statelor caspice pentru accelerarea derularii proiectului.
3. Dezvoltarea unor relatii privilegiate cu statele din Caucaz, sprijinirea lor pentru integrarea in NATO si UE, incheierea unor contracte avantajoase de furnizare de energie pe termen lung, implicarea companiilor energetice romanesti in prospectiuni si exploatari in aceasta zona.
4. Folosirea in avantajul Romaniei a relatiilor bune pe care tara noastra inca le mai are cu multe state din Orientul Mijlociu; rutele maritime pot fi o alternativa viabila la blocarea extinderii conductelor.
5. Reducerea dependentei de petrol prin stimularea folosirii autovehiculelor cu consum redus de combustibil, introducerea pe scara larga si incurajarea achizitiei de masini hibrid si masini pe tehnologii neconventionale (curent, aer comprimat, hidrogen etc).
6. Folosirea in toata tara, in cadrul transportului public in comun si a tuturor autovehiculelor folosite de institutii de stat, doar de masini consumatoare de energie alternativa.
7. Incurajarea producerii si folosirii de combustibil provenit din culturi de plante autohtone (bio-diesel, bio-etanol etc.)
8. Reducerea dependentei de gaze naturale prin eliminarea termocentralelor pe baza de gaz si descurajea folosirii centralelor de apartament, aragazelor si diverselor tipuri de sobe si aparate de incalzire care folosesc gaz in favoarea celor pe curent electric.
9. Descurajarea folosirii unor dispozitive de producere a curentului electric sau a incalzirii in locuinte si la agenti economici, bazate pe petrol si gaze, in favoarea altor comubstibili; institutiile de stat trebuie sa fie primele care sa faca rapid aceasta transformare.
10. Incurajarea economisirii sau inlocuirii derivatelor de petrol si gaze naturale in intreaga industrie printr-o strategie pe termen lung, cu subventii si stimulente oferite de stat, in acord cu regulile europene in domeniu.
Prin combinarea tuturor acestor initiative si urmarea perseverenta a unei strategii nationale de catre toate viitoarele administratii, Romania poate in 20 de ani sa se bazeze doar pe resursele energetice proprii si cele importate din afara Rusiei, fara sa-i fie afectata cresterea economica sau confortul populatiei.
