Am asistat in ultimii ani la creşterea rapidă a creditelor contractate de români. Contestate de unii, lăudate de alţii, creditele sunt indispensabile oricărei economii capitaliste moderne iar fenomenul creditării nu poate şi nu trebuie să fie oprit, ci eventual doar reglementat şi temperat.
Creditarea există de la începuturile civilizaţiei, în primele faze sub forma împrumutării unor produse, iar după apariţia banilor ca instrument de schimb, sub forma cămătăriei. Unele religii, precum islamul, au condamnat această practică; altele, cum ar fi iudaismul, au încurajat-o. În Europa catolicii s-au împotrivit creditării iar protestanţii au folosit-o. Istoria ne-a arătat că popoarele şi naţiunile care au promovat comerţul liber, inclusiv creditarea, sunt astăzi cele mai bogate şi prospere.
În România, în perioada interbelică sistemul bancar era foarte bine dezvoltat, deşi existau numeroase scandaluri de interferenţe politice şi escrocherii. Comunismul a dus cu sine naţionalizarea instituţiilor de credit; în această perioadă, împrumuturile erau minime: existau doar “Case de Ajutor Reciproc” (C.A.R.), împrumuturi directe între persoane sau în grup (aşa numita “bancă ţigănească”). Statul controla consumul iar antreprenoriatul nu era posibil, astfel că nevoia de creditare era redusă.
În primul deceniu post-revoluţionar, creditele au crescut lent. Era epoca marilor fraude bancare, oamenii nu aveau încredere în aceste instituţii, inflaţia era extrem de mare iar veniturile mici. După anul 2000, creditarea a crescut exponenţial. Sistemul bancar a fost asanat şi a recăpătat credibilitate, inflaţia a scăzut substanţial, veniturile cu crescut, au apărut forme moderne de comerţ (supermarketuri, hipermarketuri, cash & carry, discount stores); România devine o societate de consum şi în acest context creditele sunt un element esenţial.
Românii au înca o experienţă destul de redusă în folosirea mijloacelor bancare moderne, iar educaţia financiară este total absentă. Există astfel unele potenţiale probleme cu care se vor confrunta cetăţenii în lipsa unei planificări financiare.
Cel mai îngrijorător fenomen la ora actuală este creşterea foarte rapidă a creditelor de consum în defavoarea celor pentru bunuri de folosinţă îndelungată şi investiţii. Asta înseamnă că populaţia împumută mari sume de bani pentru a-şi cumpăra diverse bunuri a căror perioadă de utilizare se va termina cu mult înaintea finalizării plăţii creditului la bancă; în acelaşi timp, aceste bunuri sunt pasive, nu produc venituri, ba uneori necesită chiar cheltuieli în plus.
Facilitarea contractării creditelor a evoluat mult mai rapid decât educarea financiară a populaţiei. Tentaţiile sunt foarte mari, banii sunt uşor accesibili iar consecinţele pe termen lung nu sunt precizate de nimeni. Mulţi oameni îşi vor atinge în scurt timp limita de credit, cumpărând doar produse de care nu au neapărată nevoie, iar în următorii ani se vor alege doar cu venituri mai mici, cauzate de plata ratelor bancare. În plus, economia naţională nu era pregătită pentru creşterea atât de rapidă a creditului de consum, astfel că o mare parte din produsele achiziţionate de populaţie provin din import, fapt care provoacă creşterea deficitului comercial al României şi produce dezechilibre în întreaga economie.
Următorul pericol va fi utilizarea excesivă a cărţilor de credit. Momentan acestea sunt prezente doar într-un stadiu incipient la noi în ţară, dar pe măsură ce veniturile vor creşte şi o mare parte din populaţie îşi va atinge limita legală la creditele clasice, aceste instrumente vor fi tot mai populare. Ele sunt şi mai nocive decât creditele clasice de consum, deoarece se pot utiliza foarte uşor, au dobânzi foarte mari şi nu cuprind nici un fel de atenţionări sau restricţii în privinţa consecinţelor pe termen lung.
Îndatorarea excesivă a populaţiei este numită de unii “sclavie modernă”. Acest fenomen poate fi comparat cu sclavia, doar că spre deosebire de cea antică, în acest caz “sclavul” îşi semnează singur actele de înrobire. Băncile sunt instituţii fără scrupule – şi este normal să fie aşa. Când o persoana nu îşi poate plăti ratele, executarea silită este rapidă. Banca nu pierde niciodată, dar împrumutatul are foarte mult de pierdut.
Instituţiile de credit nu sunt vinovate de acest fenomen, deoarece este datoria lor să obţină un profit cât mai mare folosind mijloacele legale pe care le au la dispoziţie. Cauza principală a excesului de creditare este lipsa de cultură financiară a cetăţenilor. Soluţia acestei probleme este educaţia, nu restricţiile impuse creditării. Oamenii trebuie să cunoască diferenţa reală între active şi pasive, consecinţele folosirii instrumentelor de credit, modul în care îşi pot face o planificare financiară şi trebuie încurajaţi să prefere economisirea şi investiţiile în detrimentul consumului iraţional.
Nivelul creditării în România este înca inferior celui din alte state occidentale. Dar acesta nu este un motiv pentru a sta pasivi! Oamenii trebuie preveniţi şi educaţi în această privinţă înainte de a trece printr-o experienţă nefericită care, în acest domeniu, durează ani întregi până la remediere.
Există unii susţinători ai “capitalismului sălbatic” care consideră benefică îndatorarea masivă a populaţiei, considerând că în acest fel oamenii vor fi forţaţi să muncească mai mult, vor fi responsabilizaţi şi implicit economia va creşte mai repede, iar mentalitatea se va schimba în bine. Acesta este un exemplu de darwinism social, departe de idealurile unei societăţi umaniste. Anxietatea şi disperarea populaţiei, chiar provocata de propria neştiinţă, nu poate fi un motor al progresului.
Oamenii trebuie într-adevăr responsabilizaţi şi încurajaţi să muncească, dar acest lucru trebuie făcut prin educaţie, prin promovarea beneficiilor şi nu prin ameninţarea dezastrului. Este dilema tipică a de motivare – morcov vs. bici – se potriveşte şi în acest caz. Cumpărarea unei maşini bune, a unei case mai frumoase, plecarea într-o vacanţă exotică, finanţarea educaţiei copiilor sau economisirea pentru bătrâneţe nu sunt oare motive suficiente pentru a-i determina pe oameni să aibă o strategie financiară coerentă?…
