Cum scriem cu diacritice? Are rost să folosim literele româneşti?

După cum probabil ştiţi, semnele diacritice sunt acele elemente specifice adăugate unor litere, care diferenţiază limbă română de celelalte. Literele deosebite din limba noastră sunt: ă, â, î, ş, ţ. Discuţia despre diacritice a început încă de la apariţia primelor calculatoare personale, în urmă cu vreo 30 de ani. Pe atunci, setul standard de caractere (ASCII) cuprindea doar 256 de semne, mult prea puţine pentru a afişa toate alfabetele de pe glob, astfel că exista suport nativ doar pentru engleză şi câteva limbi vest-europene. Pentru a folosi literele specifice limbii române, a fost nevoie de o extensie a acestui set de semne. În prezent, standardul Unicode, care cuprinde 65.536 semne, este aproape generalizat, iar prin el se pot reprezenta toate limbile scrise de pe Terra.

În urmă cu câţiva ani era dificil să scrii cu diacritice româneşti, chiar dacă calculatorul permitea reprezentarea lor. În prezent, majoritatea utilizatorilor români folosesc o variantă a sistemului de operare Microsoft Windows. Aici e simplu să introduci caracterele speciale mioritice, dar numărul de tastaturi româneşti (care să aibă aceste litere imprimate pe taste) este încă mic. Soluţia în Windows este să comuţi între tastatura standard americană şi cea românească, astfel că un grup de taste de langă Enter va fi folosit pentru semnele româneşti.

Mie nu-mi place această variantă, pentru că nu este deloc intuitivă. Nu vezi pe taste ce reprezintă şi se modifică semnificaţia multor alte taste, astfel că este greu de reţinut noua configuraţie. Majoritatea românilor schimbă de la un tip de tastatura la altul în timp ce scriu, de numeroase ori, dar consider că este destul de dificil şi îţi îngreunează munca. Chiar şi cu scurtătura standard (alt+shift în stânga) tot pierzi mult timp.

Soluţia mea pentru Word este să-mi setez propriile scurtături pentru literele româneşti. Astfel, am Alt-a pentru ă, Alt-z pentru â, Alt-i pentru î, Alt-t pentru ţ şi Alt-s pentru ş. Pentru lieterele mari folosesc Ctrl in loc de Alt. În acest fel, toate tastele rămân la valorile lor normale, afişate pe tastatură, iar noile combinaţii sunt intuitive şi uşor de învăţat. Viteza de lucru e mult mai mare decat pe stilul vechi, cu comutarea permanentă de la un tip de tastatură la celălalt. În caz că vă întrebaţi, în Word poţi seta shortcuturi pentru semne mergând la Insert – Symbol, iar pentru fiecare caracter de acolo se poate defini combinaţia de taste dorită.

Pentru web, unele persoane susţin că nu are rost să folosim diacritice, deoarece paginile ar fi văzute mai prost în motoarele de căutare. Poate era adevărat cu ani în urmă, dar azi toate search-engine-urile importante suportă diacriticele şi fac conversia automată între literele speciale şi corespondentele lor standard. Motivul pentru care majoritatea site-urilor nu au diacritice este comoditatea creatorilor lor şi a celor care pun conţinut pe ele. Toate browserele moderne pot afişa fără probleme literele româneşti, iar setarea în HTML a specificaţiei că pagina este în limba română este uşor de făcut. În plus, recent s-a introdus posibilitatea scrierii adreselor web cu diacritice, ceea ce va mări şi mai mult aria lor de acceptare.

De ce merită să scriem cu diacritice? De ce am început şi eu să o fac pe acest site? Pentru că textul e mai frumos, mai uşor de citit, mai accesibil pentru vizitator şi mai corect. Folosirea diacriticelor dă o notă de eleganţă şi profesionalism, arată faptul că nu ne-a fost lene să respectăm nişte standarde, că suntem perfecţionişti şi mergem până la capăt în efortul nostru de a produce un material de calitate. Când scriem de mână un text ni se pare firesc să folosim diarcritice; dacă a devenit mult mai simplu să facem acest lucru pe computer, de ce nu am încerca?