Discut uneori cu persoane in varsta care lauda realizarile scolii comuniste, spunand ca stiinta si tehnica au fost incurajate de acel sistem si au produs personalitati si rezultate remarcabile. Multa vreme nu am inteles cum un regim totalitar opresiv, care a tinut populatia in mizerie, a reusit in schimb sa scoata la lumina genii in matematica, fizica, inginerie…
Raspunsul tine insa de psihologia umana, nu de beneficiile socialismului multilateral dezvoltat. Sa fie oare o simpla intamplare faptul ca stiintele reale au fost foarte bine dezvoltate in epoca respectiva, iar cele socio-umane aproape deloc? Psihicul omului cauta modalitati de a rezista cand este supus la presiuni. Intr-un sistem inuman, cele mai inteligente persoane fac fata cel mai greu. Pentru a ajunge la un echilibru, ele cauta o supapa prin care sa-si elibreze creativitatea, dorinta de cunoastere, de echilibru si armonie.
Un profesor de matematica imi povestea despre numarul mare de matematicieni buni din tarile musulmane pe care-i intalneste in zilele noastre la diferite conferinte internationale. Motivul e simplu: matematica e unul din putinele domenii suficient de abstracte incat un regim islamic sa le dea cercetatorilor mana libera pentru a explora in voie. In plus, costurile cu cercetarea sunt mici in acest caz. Pe langa bani, in fizica sau biologie apar restrictii cand vine vorba de fenomene fundamentale, cum este big-bang-ul si evolutia, deci studierea lor intr-o teocratie cum e cea din Iran e aproape imposibila. Cele mai luminate minti musulmane aleg deci matematica, pentru a nu-si irosi potentialul si pentru a… nu o lua razna.
In fostele tari comuniste situatia era oarecum similara. Nu puteai studia cu adevarat filosofia, psihologia sau economia, deoarece regimul politic te cenzura la fiecare pas. Cei mai inteligenti alegeau deci sa devina ingineri, medici, fizicieni, sahisti… Aceste domenii erau relativ neutre fata de sistemul politic si ofereau un mijloc de evadare pentru oamenii de valoare. Un motiv in plus era logica si ordinea din aceste sectoarea ale stiintei; cand conducerea unei tari se bazeaza pe o doctrina irationala si ia decizii anti-umane, frumusetea, simplitatea si rationalitatea unui joc precum sahul ofereau un mod perfect de a scapa din realitatea cruda si a-ti antrena capacitatile mentale.
Nu pot deci sa le reprosez ceva pensionarilor de azi care au lucrat in domenii tehnice inainte de revolutie si se mandresc cu realizarile lor. Ei sunt niste eroi intr-o tragedie de proportii. Au ales calea care le-a pastrat ratiunea intacta si si-au urmat pasiunile. Din pacate, unii dintre ei nu-si dau seama de forma schizoida pe care a avut-o decizia lor, de disonanta care exista intre regulile clare si logice ale domeniului lor si irationalitatea conducatorilor tarii, care au deformat monstruos societatea.