Mai sunt actuale aceste versuri? Nu poţi să nu recunoşti că sunt puternice, au darul de a entuziasma un idealist care doreşte transformări radicale în sociatate, au înflăcărarea tipic revoluţionară care exista acum un secol în rândul multor intelectuali europeni.
Ascultându-le nu poţi să-ţi înfrânezi un fior de emoţie, imaginându-ţi dorinţa milioanelor de oameni ca lumea lor să fie mai bună, gândindu-te la o grandioasă schimbare de paradigmă… Din păcate însă, deşi idealurile progresiste erau nobile şi problemele semnalate erau cât se poate de reale, soluţiile propuse au fost utopice, conducând în multe locuri ale lumii la dictaturi sângeroase. O revouţie reală poţi face doar schimbând mentalităţi, prin educaţie şi persuasiune; execuţiile pe stadioane şi lagărele de concentrare nu contribuie la evoluţia umanităţii.
O parte din idealurile revoluţionare au fost împlinite: monarhia mai există in foarte puţine locuri şi doar sub formă decorativă, biserica are un rol minor în statele dezvoltate (nu şi în România), angajaţii au acum în occident un nivel de trai pe care strămoşii lor nici nu-l visau. În rest, lumea de azi e cu totul alta, oamenii nu se mai împart în ţărani şi muncitori, lupta de clasă e un non-sens, proletarii vor să trăiască în “lux şi desfrâu”, iar statul nu mai este azi soluţia la problemele societăţii, ci a devenit o problemă în sine.
Sculaţi, voi oropsiţi ai vieţii,
Voi, osândiţi la foame, sus!
Să fiarbă-n inimi răzvrătirea,
Să-nceapă al lumii vechi apus!
Sfârşiţi odată cu trecutul negru,
Sculaţi, popor de osândiţi!
Azi nu sunteţi nimic în lume,
Luptaţi ca totul voi să fiţi!
Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!
Sculaţi, nu-i nici o mântuire
În regi, ciocoi sau dumnezei!
Unire, muncitori, unire,
Şi lumea va scăpa de ei!
Prea mult ne-au despuiat tâlharii
Ce-n lume, lux, desfrâu se scald,
Să ne unim toţi proletarii,
Să batem fierul cât e cald!
Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!
Ţărani şi muncitori, noi suntem
Partidul, mare muncitor!
Pământul este-al celor harnici,
Cei leneşi plece unde vor!
Cînd vulturi lacomi, corbi de pradă,
N-or mai pluti nori negri-n vînt,
Pe cer luci-va-ntotdeauna
Al înfrăţirii soare sfânt.
Hai la lupta cea mare,
Rob cu rob să ne unim,
Internaţionala
Prin noi s-o făurim!