Istoria mormonilor din America

Religia mormonă se numeşte oficial „Biserica lui Isus Cristos a Sfinţilor din Zilele din Urmă”. În România nu este foarte cunoscută şi există probabil puţin adepţi, ca de altfel în majoritatea ţărilor din afara Americii de Nord. Acest cult a devenit însă subiect de dezbatere pentru presa internaţională la sfârşitul anului 2012, când Mitt Romney, politician mormon, a avut şanse de a ajunge preşedintele Statelor Unite, dar a pierdut în final alegerile prezidenţiale.

Diferenţa între credinţa mormonă şi alte culte creştine este că aceasta susţine că Isus Cristos a apărut după înviere nu doar în Palestina ci şi pe continentul american. Povestea e cam aşa: undeva prin anul 600, un om din Ierusalim a construit o barcă şi împreună cu familia sa a navigat până în America, devenind strămoşii indienilor americani. Istoria lor a fost scrisă pe tăbliţe de aur, moştenite din generaţie în generaţie, care au fost apoi adunate de un războinic pe nume Mormon şi îngropate în statul New York. Credincioşii mormoni cred că Isus Cristos va avea a doua venire undeva în Jackson County, Missouri, un loc considerat a fi centrul continentului.

Istoria nouă a bisericii mormone începe în 1827, când un tânăr pe nume Joseph Smith a anunţat că i-a apărut în vis un înger, care i-a spus locul unde va găsi tăbliţele de aur. Susţinând că are parte de inspiraţie divină, el a tradus din limba egipteană veche aceste scrieri (fără a le arăta nimănui) şi le-a publicat sub forma Cărţii lui Mormon, după care a început să racoleze adepţi. În primii ani au existat conflicte sângeroase între credincioşii mormoni şi protestanţii din statele Illinois şi Missouri, iar în cele din urmă primii s-au mutat în Utah şi au înfiinţat oraşul Salt Lake City.

Răspândirea mormonismului s-a limitat în mare parte la Statele Unite ale Americii, în special Utah şi zonele învecinate. Mormonii din ziua de azi sunt în general persoane cumsecade, majoritatea practicanţilor fiind serioşi, harnici, împotriva alcoolului, tutunului şi drogurilor, aderenţi la valorile familiei. Poligamia în rândul lor este doar un mit, de fapt biserica a renunţat la ea încă din 1896.

Marea problema a religiei mormone este că se bazează pe un text care se pretinde a fi istoric, dar are o mulţime de erori demonstrabile. Spre deosebire de Biblie care se bazează pe multe pilde, alegorii şi metafore, Cartea lui Mormon are pretenţia de a relata fapte istorice reale. Aceasta a fost scrisă probabil de Joseph Smith, ajutat eventual şi de alte persoane cu mai mult talent literar. Nu există însă niciun fel de relatări privind tăbliţele antice în afară de cuvântul său.

Toate dovezile arheologice şi genetice arată că triburile ameridiene au venit în cele două continente americane din Asia, nu din Europa, cu mii de ani înainte de Cristos. În cartea sfântă mormonă se face referire la tehnologii, animale şi plante care nu existau în America, în momentul venirii primilor colonişti europeni. Printre ele se numără: caii, căruţele, grâul, orzul, metalurgia.

Unele ritualuri mormone au stârnit amuzamentul celorlalţi. De exemplu, credincioşii au „lenjerie magică”, adică un set de îmbrăcăminte care acoperă tot corpul, având rolul de proteja (la propriu şi la figurat) împotriva spiritelor rele, pe care sunt obligaţi să-l poarte când intră într-un templu.

Problema cu religiile noi este că sunt mai uşor de contestat, existând căi mai simple de a demonstra că ceea ce susţin nu are legătură cu realitatea. Credinţele antice se bazează pe mituri şi legende intrate în conştiinţa publicului, mult mai persistente şi mai greu de demontat. Asta nu-i împiedică însă pe credincioşi să accepte chiar şi aceste culte ciudate: numărul total de mormoni la nivel global a fost estimat în 2010 la 14 milioane.