Originea mea etnica

Bunica dinspre mama a fost maghiara; strabunicul s-a nascut in Ucraina subcarpatica, aflata pe atunci in Imperiul Austro-Ungar, inainte ca zona aceasta sa revina Slovaciei. Strabunica s-a nascut la Bratislava. Ambii erau etnici maghiari, desi probabil ca au avut si stramosi de origine slovaca. Mama strabunicii mele era romanca. Stra-strabunicul era functionar imperial, consilier local in Dej.

Bunicul dinspre mama si bunica dinspre tata au fost romani ardeleni. Nu cunosc foarte multe despre genealogia lor, erau din familii sarace, oameni simpli. Bunicul dinspre tata, de la care mi se trage si numele, provine din Moldova; a „emigrat” in Ardeal in timpul foametei de dupa cel de-al doilea razboi mondial. Si el provine dintr-o familie simpla de tarani.

Un stra-strabunic din partea mamei si un stra-strabunic din partea tatalui au luptat in primul razboi mondial; doar ca unul era in armata romana si altul in armata austro-ungara. Bine ca nu s-au intalnit, poate nu mai apaream eu. 🙂

Regret ca nu am invatat limba maghiara. Am copilarit cu bunicii, dar in perioada anilor ’80, in plin nationalism-comunism de sorginte ceausista, familiile mixte erau incurajate sa practice romanizarea. Probabil o voi invata pana la urma. Nu sunt nici mandru si nici rusinat de vreunul din stramosii mei. Ma consider un om absolut normal. Toti de pe planeta asta avem gene amestecate si in definitiv toti avem stramosi comuni, suntem verisori indepartati. Originea etnica relativ diversa m-a facut sa privesc cu detasare toate rabufnirile nationaliste si sovine ale unora; cand traiesti intr-un mediu cosmpolit, asemenea pseudo-probleme ti se par stupide si primitive.

In concluzie, sunt o corcitura ordinara, o combinatie dureroasa, un om oarecare din Europa centrala (sau de est). 🙂

Iubiti-ma, urati-ma, iubiti-ma iar, asta sunt eu.

Adrian – mandru ca e o fiinta umana, un cetatean global din secolul 21.