Paradoxul democratiei

Se spune despre democratia capitalista ca nu este un sistem perfect, dar ca este cel mai putin rau dintre toate care au existat. Desi actualul sistem de democratie reprezentativa, implementat intr-o masura mai mica sau mai mare de majoritatea statelor, are serioase probleme, impresia generala este ca poate fi perfectionat, ca poate exista o evolutie din interior, ca timpul revolutiilor a trecut si ca votul popular duce in final la cele mai bune rezultate, chiar daca traseul este unul sinuos.

Asa sa fie? Poate afirmatiile de mai sus stau in picioare pentru primul secol si jumatate de democratie, de la revolutia franceza pana la cel de-al doilea razboi mondial. Poate nici chiar atat – in fond si Hitler a fost ales democratic. Dar in lumea postbelica si mai ales de la revoltele studentesti din 1968 pana azi situatia pare sa se fi schimbat. Cresterea graduala a nivelului de educatie si cultura a populatiei determina, teoretic, o crestere paralela in calitatea oamenilor politici alesi de cetateni. Dar in ultimele patru decenii, de cand rolul mass-media audio-vizuala a crescut dramatic, ceva s-a schimbat. Trivialitatea castiga teren in fata seriozitatii. Presa se tabloidizeaza, gonind dupa ratinguri tot mai mari, generate de cererea poporului; scaderea calitatii continului media genereaza la randul ei o alterare a nivelului de cultura civica a oamenilor; apare astfel un cerc vicios de care politicienii au invatat sa profite.

Politicienii nu mai sunt alesi azi pe baza de inteligenta si eficienta; popularitatea lor este determinata de factori tot mai banali si stupizi. Partidele nu mai au principii, doctrinele sunt in plina disolutie, noua paradigma “catch all” inseamna de fapt manipularea populatiei de catre toti, o competitie in care cine stie sa fraiereasca mai bine votantii castiga. Iar cetatenii se lasa fraieriti si nu sunt in stare sa ceara altceva.

Si totusi, ce alternativa exista la votul popular? Sistemele utopice testate pana acum, care nu luau in considerare acest amanunt, au esuat lamentabil, tarand dupa ele in groapa de gunoi a istoriei si cateva milioane de morti. Nu am un raspuns… Poate democratia participativa, stimulata de noile mijloace tehnologice (mai ales internetul), impreuna cu o educatie (mai ales civica) mai profunda si stabilirea unor criterii de performanta pentru politicieni ar putea reforma sistemul. Dar sunt destul de sceptic ca acest mecanism de poate urni din loc in actualele conditii, cand fortele care i se opun sunt mult mai puternice. Ar fi totusi trist sa devenim o societate de legume, cu o clasa politica specializata in „manufacturing consent”…

20

2 Răspunsuri

  1. Diminet
    23 august 2009
  2. Adrian
    12 ianuarie 2010

Scrie un răspuns