Se spune despre democratia capitalista ca nu este un sistem perfect, dar ca este cel mai putin rau dintre toate care au existat. Desi actualul sistem de democratie reprezentativa, implementat intr-o masura mai mica sau mai mare de majoritatea statelor, are serioase probleme, impresia generala este ca poate fi perfectionat, ca poate exista o evolutie din interior, ca timpul revolutiilor a trecut si ca votul popular duce in final la cele mai bune rezultate, chiar daca traseul este unul sinuos.
Asa sa fie? Poate afirmatiile de mai sus stau in picioare pentru primul secol si jumatate de democratie, de la revolutia franceza pana la cel de-al doilea razboi mondial. Poate nici chiar atat – in fond si Hitler a fost ales democratic. Dar in lumea postbelica si mai ales de la revoltele studentesti din 1968 pana azi situatia pare sa se fi schimbat. Cresterea graduala a nivelului de educatie si cultura a populatiei determina, teoretic, o crestere paralela in calitatea oamenilor politici alesi de cetateni. Dar in ultimele patru decenii, de cand rolul mass-media audio-vizuala a crescut dramatic, ceva s-a schimbat. Trivialitatea castiga teren in fata seriozitatii. Presa se tabloidizeaza, gonind dupa ratinguri tot mai mari, generate de cererea poporului; scaderea calitatii continului media genereaza la randul ei o alterare a nivelului de cultura civica a oamenilor; apare astfel un cerc vicios de care politicienii au invatat sa profite.
Politicienii nu mai sunt alesi azi pe baza de inteligenta si eficienta; popularitatea lor este determinata de factori tot mai banali si stupizi. Partidele nu mai au principii, doctrinele sunt in plina disolutie, noua paradigma “catch all” inseamna de fapt manipularea populatiei de catre toti, o competitie in care cine stie sa fraiereasca mai bine votantii castiga. Iar cetatenii se lasa fraieriti si nu sunt in stare sa ceara altceva.
Si totusi, ce alternativa exista la votul popular? Sistemele utopice testate pana acum, care nu luau in considerare acest amanunt, au esuat lamentabil, tarand dupa ele in groapa de gunoi a istoriei si cateva milioane de morti. Nu am un raspuns… Poate democratia participativa, stimulata de noile mijloace tehnologice (mai ales internetul), impreuna cu o educatie (mai ales civica) mai profunda si stabilirea unor criterii de performanta pentru politicieni ar putea reforma sistemul. Dar sunt destul de sceptic ca acest mecanism de poate urni din loc in actualele conditii, cand fortele care i se opun sunt mult mai puternice. Ar fi totusi trist sa devenim o societate de legume, cu o clasa politica specializata in „manufacturing consent”…
Diminet
23 august 2009Cred ca este o consecinta a revolutiei industriale. Omul a inteles ca placere si siguranta ii provoaca comoditatea. Este de multe ori imposibil, in timp ce te afli in goana dupa confort, sa cultivi si sa perpetuezi valori, sa investesti in tinuta ta intelectuala… Aspectul material al vietii a fost ridicat la rang de valoare, iar cel spiritual, s-a ales cu statut de nonvaloare. Individul nu mai are nevoie de hrana pentru suflet…Oamenii cu un spirit puternic au devenit astazi ciudatenii. Ei sunt periculosi… deranjeaza…sau nu intereseaza. Sarac spiritual omul nu e capabil sa distinga intre utopie si realitate. Lipsit de continut el nu poate realiza momeala care i se intinde. De aceea se lasa usor manipulat. Alegerea sa, in orice domeniu al vietii, este, de fiecare data, o reflectie a intereselor sale, a personalitatii sale sarace, a prostiei…Cu cat mai multi oameni saraci spiritual, cu atat mai mari sunt sansele de ascensiune pentru niste specimene infometate dupa putere si bani, pentru care OMUL nu valoreaza nimic.
Adrian
12 ianuarie 2010Eu cred totusi ca procentul celor preocupati cu adevarat de valori reale a ramas cam acelasi. Iar cei care isi permiteau acum 100-200 de ani sa-si dedice viata acestor valori o faceau pentru ca aveau deja existenta materiala asigurata. Iar cultura maselor evolueaza si ea inertial, populismul prinde foarte bine in orice domeniu.
Nu uita ca pentru majoritatea oamenilor, "spiritual" inseamna ceva mizerie irationala dar importanta pentru ei…