Aderarea Croatiei la UE

Croatia este o tara care are aproximativ un sfert din suprafata Romaniei, cu o populatie cam de doua ori cat Bucurestiul. Statul este o fosta provincie a Iugoslaviei federale, asezata la tarmul marii Adriatice. Si-a proclamat independenta in 1991, laolalta cu celelate state federale ex-comuniste, dupa care a urmat un razboi sangeros impotriva sarbilor din Croatia si Bosnia-Hertegovina, incheiat cu recunoasterea independentei si emigrarea multor refugiati sarbi in Serbia de azi.

In timpul luptelor au fost comise multe atrocitati de ambele parti, iar in negocierile avute cu Uniunea Europeana pentru o viitoare aderare, problema criminalilor de razboi croati a fost una dintre cele mai delicate. Dupa razboi, timp de un deceniu tara a fost condusa de politicieni nationalisti, care au amanat convergenta ei cu Europa. Totusi, datorita religiei catolice si aproprierii sale geografice de statele dezvoltate central-europene, Croatia s-a redresat economic destul de rapid, azi avand un nivel de trai foarte ridicat pentru o tara balcanica.

Standardul de viata si dezvoltarea economica, care depaseau cu mult nivelurile din Romania si Bulgaria, ar fi trebuit sa-i permita o aderare rapida la UE. Acceptarea sa a fost insa intarziata de ratiuni politice. Dupa aderarea Sloveniei, stabilizarea dion Bosnia-Hertegovina, obtinerea independentei de catre Muntenegru, declararea independentei de catre Kosovo, apropierea de Europa a Serbiei si predarea unor criminali de razboi croati tribunalului de la Haga, se pare ca toate aceste impedimente au disparut si drumul spre aderare este liber, astfel ca tara se afla in negocieri avansate cu UE.

Litoralul croat este unul din cele mai frumoase si populare din Europa. Desi domina plajele cu pietris, exista foarte multe insule superbe, orasele de coasta cochete cu piete vechi, cladiri istorice, mancare bune, ospitalitate impecabila, servicii de calitate si infrastructura decenta. Din punct de vedere turistic, Croatia este un succes! Ancorarea la spatiul european din ultimii ani a adus cu sine o avalansa de investitii straine, astfel ca economia este in crestere rapida.

Integrarea Croatiei in Uniune ar aduce un spor de populatie si suprafata mai mic de 1%. Tara are insa incontestabil o vocatie si o traditie pro-europeana, o economie puternica si un sistem democratic de guvernare. Traumele razboiului nu au fost complet depasite, dar obiectivele politice au ascuns sub pres orice pete negre din dosarul croat in numele interesului national. Drepturile omului si libertatile fundamentale se respecta azi, iar cei care au avut ghinionul sa fie victime ale istoriei la inceputul anilor ’90 nu au prea mari sanse de a se mai vedea vreodata razbunati.

Croatia ar putea avea parte si de ghinion in dorintele sale de aderare la spatiul european. Desi mai bine pregatita decat Romania si Bulgaria, a ratat integrarea in 2007 datorita cauzelor istorice; in prezent insa, UE se afla intr-o criza institutionala, datorita respingerii tratatului de reforma de catre irlandezi in referendum. Cu institutii europene insuficient de eficiente si o popularitate scazuta, Bruxellesul nu pare azi dispus sa mai accepte alti membri, indiferent de performantele acestora. Sistemul actual functioneaza greoi si cu 27 de membri, iar unul in plus nu va aduce decat noi probleme, deci croatii ar putea fi nevoiti sa astepte reformarea institutiilor europene pana la acceptarea lor oficiala. Dar intr-o tara tot mai prospera cu o economie care pare sa functioneze tot mai bine, omul de rand este prea putin preocupat de data exacta a intrarii in clubul european.