N-am inteles niciodata expresia (romaneasca?) “despre morti numai de bine!”. De ce moartea unui om il absolva de orice vina? De sa stergi cu buretele toate actiunile sale negative si sa mentionezi doar meritele lui? Sa fie oare vorba de un sentiment de remuscare al poporului roman, care isi apreciaza valorile doar dupa moarte si le ponegreste sau alunga in timpul vietii? Sau poate e o ipocrizie bazata pe religie?
E ciudata diferentierea asta intre “cele doua lumi”; cand o persoana trece hotarul “vietii de apoi”, intra intr-o realitate paralela; restul semenilor accepta tacit iesirea lui din jungla mioritica, in care toti arunca cu rahat, si il pun pe alt palier: personajul decedat devine intangibil. Uneori situatia devine chiar gretoasa, fostii dusmani ai mortului incepand sa-i laude faptele bune dupa ce in tot timpul vietii acestuia l-au atacat constant.
Modelul de comportament generat de aceasta expresia poate parea pozitiv in aparenta; in fond, mai reduce din starea conflictuala existenta oricum din plin in societate. Dar de fapt acest tip de cenzura introduce noi limitari in mentalul colectiv. Refuzul de a analiza obiectiv activitatea unei persoane decedate este similar cu negarea trecutului istoric. Iar greselile trecute care nu au fost asumate si corectate tind sa se repete.
Trecutul trebuie privit intotdeauna cu detasare, indiferent daca este vorba de intamplari istorice petrecute cu mult timp in urma si care nu mai afecteaza direct viata de azi sau de viata unor oameni apropiati. De ce suntem dispusi sa acceptam impactul negativ avut de personaje odioase, precum Hitler, Stalin si Ceausescu, dar suntem ipocriti cand e vorba de persoane publice controversate moarte cu scurt timp in urma?
Ganditi-va la Silviu Brucan, Dan Iosif, patriarhul Teoctist, Domokos Geza, Eugen Barbu, Vasile Milea, Alexandru Paleologu, Sabin Balasa, George Pruteanu, Monica Lovinescu, Antonie Iorgovan, Aristide Buhoiu. Sa fie totul despre acesti morti… numai de bine?
Loredana
24 ianuarie 2014Câti oameni a bägat in puscärii comentarile lui Monica Lovinescu? Ea stätea bine merci cu fundul pe scaun si un purcoi de bani fäcând propagandä, iar românii care ascultau Europa Liberä si erau reperatzi pt. cä in acele vremuri „si peretzii aveau urechi”, erau arestatzi si omorâtzi la canal sau in puscärii. Si acum se face apologia meritelor ei? Care merite? Ea si Virgil Ierunca au câstigat bani grei de la americani. I-a durut in fund de tot ce se intâmpla in România. Tatäl meu si un chiul meu au murit la canal Au fost reclamatzi cä ascultau Europa Liberä, deci conspiratzie impotriva guvernului. Americanii – prin gura celor doi spunea:fratzi români, nu vä pierdetzi räbdarea. Venim. Si au venit acum sä ia cu toate mâinile, tot ce se poate lua.
Sali
22 aprilie 2015E vorba de un dicton din latină! Nu are legătură cu poporul roman!!
Cara
7 ianuarie 2018Incredibil de …incult autorul.Bine că are blog!