Zimbabwe este o tara africana obscura, de care probabil multi nu au auzit. Dar in acest spatiu cu nume exotic traiesc 13 milioane de suflete, pe care nu le putem neglija. Tara a avut o traiectorie oarecum asemanatoare cu majoritatea statelor de pe acel continent: leagan al umanitatii, zona populata cu milioane de ani inainte ca omul sa puna piciorul in Europa, epoca tribala si cea agrara s-au prelungit foarte mult, datorita mediului natural bogat care nu a impus o necesitate a evolutiei tehnologice; a urmat colonizarea europeana la inceputul epocii industriale, lupta pentru emancipare dupa cel de-al doilea razboi mondial si obtinerea independentei in 1965.
Preluarea puterii de catre majoritatea de culoare s-a facut tarziu, abia in 1980. Actualul presedinte, Robert Mugabe, detine puterea inca de atunci, fiind unul din personajele implicate in obtinerea controlului asupra tarii de catre negri. Politica economica a acestuia a fost dezastruoasa, in special in ultimii 10 ani. Redistribuirea pamantului a falimentat agricultura, un sector vital pentru economia oricarei tari africane. Inflatia a ajuns la cote demne de cartea recordurilor – 100.000% pe an si peste.
Viata in aceasta tara pentru omul de rand este un cosmar. Nu exista locuri de munca, banii locali nu valoreaza nimic, magazinele sunt goale si numai agricultura de subzistenta ii mai tine pe multi in viata. Democratia este de forma, regimul nu a recunoscut niciodata victoriile opozitiei, cum nu o face nici in aceste zile. Dictatura lui Mugabe si a acolitilor lui se bazeaza pe forte de ordine bine platite, care nu ezita sa reprime violent orice miscare de nemultumire a populatiei.
Este trist ca institutiile internationale, SUA, NATO si intregul occident au reactii atat de slabe fata de situatia tragica din aceasta tara. Lipsa vreunui interes strategic isi spune cuvantul; Zimbabwe nu are petrol, arme nucleare, pozitie privilegiata sau vreo relatie cu inamicii Americii. La ca in cazul genocidului din Darfur sau al celui din Rwanda, viata unui african valoreaza mult mai putin decat cea a unui european sau american. Drepturile omului, democratia si respectarea demnitatii umane sunt principii frumoase, dar nu suficiente pentru ca zimbabwienii sa se astepte la vreun ajutor din partea noastra…
