E mai bine să fii organizat sau spontan?

Multă lume detestă organizarea sau o apreciază, dar nu o practică. Nu pot să spun că sunt eu un exemplu; să zicem că-i recunosc importanţa şi încerc să o aplic cât mai des posibil, deşi nu întotdeauna reuşesc.

Dar de ce e bine să te organizezi? Răspunsul e foarte simplu: economiseşti foarte mult timp dacă îţi planifici activităţile dinainte şi lucrezi după un program. Ştim că multi-taskingul (adică să faci mai mtasulte lucruri deodată) nu funcţionează. Dar nici să le faci pe rând, dar fără nicio logică, nu merge. Apucându-te doar de ce ai chef, când ai chef, nu vei avea prea multe rezultate notabile.

Organizarea se subscrie de fapt unor scopuri mai largi. Reţeta este: ai un vis, concepe un plan, împarte-l în proiecte şi apucă-te să le realizezi, iar astfel vei avea succes şi te vei simţi împlinit. Problema este că cei mai mulţi dintre noi rămânem la stadiul viselor, nu reuşim să gândim un proces coerent care să ducă la realizarea lor, ba unii chiar evită acest lucru, având oroare de pragmatismul planificării, preferând doar puterea imaginaţiei.

Oricâte documentarii tâmpite gen „The Secret” aţi fi văzut şi oricâte cărţi stupide despre puterea gândirii pozitive şi a vizualizării aţi fi citit, eu vă garantez că fără muncă serioasă (şi planificată) nu veţi ajunge niciodată să vă îndepliniţi dorinţele. Dacă acţiunile voastre au o înşiruire clară, orice proiect va fi mult mai rapid încheiat; nimic nu se compară cu satisfacţia muncii bine făcute şi a unei sarcini finalizată cu succes. Iar pe măsura ce veţi termina proiecte mici, veţi avea curajul să vă apucaţi de altele tot mai mari, până când veţi ajunge la unele suficient de mari încât să vă aducă împlinirea unor vise.

Ideile interesante venite pe parcurs nu trebuie abandonate din pragmatism, ci notate şi explorate mai târziu, ca piste separate ce pot conduce la alte realizări. Este vital însă să vă ţineţi de planul făcut până la capăt; terminarea unui proiect aduce cu sine şi o senzaţie de eliberare, ca şi cum o greutate v-ar fi fost ridicată de pe umeri. Veţi avea timp destul pentru a vă relaxa sau a face alte lucruri drăguţe, fără a avea mereu pe conştiinţă munca neterminată.

Unele persoane (mai ales de sex feminin) îmi reproşau câteodată lipsa de spontaneitate, excesul de planificare şi numărul mare de liste pe care îl fac. Aceleaşi persoane însă reuşeau să se plângă mereu că nu au timp (deşi alteori spuneau că se plictisesc) şi aveau deseori o senzaţie de insatsfacţie legată de viaţa lor, justificată prin lipsa unor realizări, fie ele chiar şi mărunte. Dar nu poţi da vina pe ghinion şi pe contextul nefavorabil pentru toate nemulţumirile tale! Calea spre a ieşi din fundătură este să-ţi asumi responsabilitatea, chiar şi atunci când vina nu îţi aparţine.

Eu cred ca poţi fi spontan DOAR dacă eşti organizat! Un om care este spontan tot timpul este de fapt haotic, are o viaţă dezordonată, fără ţeluri şi principii, iar asta se vede şi în modul în care îşi priveşte existenţa lipsită de satisfacţii. Planificarea îţi aduce împliniri şi timp liber, astfel că ai mult mai multe şanse, motive şi ocazii de a fi spontan şi a face ce-ţi place.