Vacanță ca-n povești la munte, în zona Beliș-Fântânele

Vacanță ca-n povești la munte, în zona Beliș-Fântânele

La începutul acestui an simțeam nevoia de puțină relaxare în natură, după multă muncă la calculator, multă agitație urbană și o vacanță poate prea activă prin Europa sub pretextul târgurilor de Crăciun. Am ajuns astfel din nou în zona lacului de acumulare Fântânele, unde se află și barajul cu același nume, pe albia Someșului Cald.

Mai fusesem aici de multe ori în trecut, dar niciodată în miezul iernii. Iar de această dată a fost o iarnă cum nu am mai prins din copilărie, cu troiene înalte de un metru prin care cu greu ne-am făcut loc!

De altfel și drumul de la Cluj a durat mai mult, în loc de 1 oră și 20 de minute, cum era în mod normal, am făcut peste 2 ore. A fost vina mea: am ales varianta cea mai scurtă, care includea însă un drum județean prea puțin curățat, pe unde mașina mică înainta greu.

Am ales pentru cazare Pensiunea Doru din satul Bălcești, comuna Beliș, aflată cam la 7 km de baraj pe drumul principal, însă doar la vreo 1-2 km de lac, dacă alegi să mergi pe jos în plimbare până pe malul acestuia, prin pădure. Vara se merge lejer, însă într-o iarnă ca asta, care ne-a readus „zăpezile de altădată”, am ales totuși mașina, pentru că era foarte greu să te plimbi prin acei nămeți uriași.

Nu vreau însă să pară că mă plâng de zăpadă. Chiar din contră, mi s-a părut genial că am putut retrăi acea senzație extraodinară de a-mi croi drum prin munții de zăpadă, când absolut totul în jur e alb strălucitor și parcă toată natura s-a resetat și urmează s-o ia de la zero, iar acum e momentul acela de început când domină inocența și totul e posibil.

Când toată lumea vorbește de încălzirea globală și când prin orașe am avut parte de vreme foarte caldă chiar și-n luni de toamnă sau de primăvară, îmi pierdusem speranța că voi mai vedea astfel de peisaje, rupte parcă din basme. Dar iată că s-a întâmplat tocmai când am ajuns noi la munte!

Belișul nu e foarte sus, altitudinea e de vreo 1000 de metri, care poate părea mult, dar nu vezi stânci nicăieri în jur, ci doar păduri imense, iar în mijlocul lor se întinde lacul creat în perioada comunistă, când a fost amenajat cursul Someșului, barajul de aici fiind primul din cele trei de lângă Cluj, fiind urmat în aval de Tarnița și Gilău.

Bălceștiul e un sat mic de munte, unde nu am mai fost până acum, cu oameni harnici, multe căsuțe faine și nenumărate cabane și pensiuni. Cea în care ne-am cazat noi e excelentă din multe puncte de vedere – și nu zic asta doar pentru că am ajuns să cunosc proprietarii. Dar zău că merită să veniți aici, că e chiar fain și are de toate.

În primul rând sunt toate condițiile normale pentru cazare, de la paturi ok, căldură în camere și apă caldă oricând, până la parcare, grădină cu „ciupercă” de lemn și locuri de joacă pentru copii. Mâncarea a fost super bună, chiar și bufetul suedez de dimineață avea produse specifice de munte (nu am rezistat la pită cu cârnaț, slănină, jumări, ceapă și telemea), iar cea de la amiază și de seară avea feluri românești făcute foarte bine, dar în meniu sunt și opțiuni pentru cei care preferă altceva.

Punctul forte este însă „Centrul de relaxare Moțata”, o construcție mai nouă adăugată lângă pensiune, făcută cu fonduri europene, care are un bazin de înot, un jacuzzi și sală de fitness. Vă dați seama ce mișto e să stai în apă fierbinte cu bulburuci și să te uiți afară pe geamurile mari și să vezi zăpada aceea uriașă de peste tot? Sigur că n-am rezistat și am ieșit de câteva ori să ne aruncăm în ea… iar apoi am fugit iar repede înapoi în bazin. J

Ok, v-am zis despre pensiune, dar ce e de făcut prin zonă? Când am fost eu, n-am făcut foarte multe, pentru că eram toți obosiți și obiectivul principal a fost să ne destresăm, așa că am stat mai mult în apă caldă, ne-am plimbat un pic, ne-a fost lene chiar și să facem un om de zăpadă, am jucat cărți, am băut… și cam atât. Și am făcut câteva poze de pe baraj la plecare, cu lacul înghețat.

Dar când mergeți voi, aveți multe alte opțiuni. Iarna vă puteți da cu sania (inclusiv cea trasă de cai, oferă și pensiunea serviciul ăsta), sau puteți merge să schiați pe pârtia de la Mărișel, care e foarte aproape de baraj. Vara vă puteți da cu barca pe lac sau puteți face o grămadă de drumeții în apropiere, sunt multe trasee, și mai grele și mai ușoare. Iar cu mașina se poate ajunge la multe alte locuri interesante aflate la câțiva zeci de kilometri distanță, în Parcul Natural Apuseni.

Cam atât am vrut să vă zic. Dacă în urmă cu 15-20 de ani veneam vara des pe aici, la o cabană, acum a fost ceva total diferit, cred că o pot numi cea mai „iernatică” vacanță pe care am avut-o de foarte mult timp – din păcate cam scurtă, am stat doar un weekend. Dacă vreți și voi să încercați, aici sunt datele de contact ale oamenilor faini de la Pensiunea Doru:

Adresă: Sat Bălceşti nr. 40, Comuna Belis, jud. Cluj
Telefon: 0766 298 670
E-mail: office@pensiunea-doru.ro
Web: http://pensiunea-doru.ro/
Facebook: https://www.facebook.com/pensiuneadorubelis/

19

No Responses

Write a response

By continuing to use the site, you agree to the use of cookies. more information

The cookie settings on this website are set to "allow cookies" to give you the best browsing experience possible. If you continue to use this website without changing your cookie settings or you click "Accept" below then you are consenting to this.

Close